Ganduri la 30 de ani
Se spune ca pentru a fi implinit trebuie sa faci un copil, sa plantezi un pom si sa construiesti o casa. Ultima din misiuni e in alte variante inlocuita cu scrierea unei carti.
Nu stiu cum e corect dar ce pot sa spun e ca eu ma simt implinita la schimbarea deceniului: am construit o casa, o cariera care mi se potriveste, o casnicie minunata, anul acesta se va naste primul meu fiu (eveniment asteptat pentru Craciun, ca sa ii indeplinesc dorinta sotului meu care anul trecut mi-a spus ca asta vrea sa ii aduca mosul in 2010 
), tot anul acesta vom planta un pom si daca ma ajuta Domnul voi incepe si sa scriu o carte . De asemenea vom fi si parinti spirituali.
Aniversarile noastre au fost cum nu se poate mai placute. Va recomand cu drag SPA-ul de la Hilton din Sibiu unde am fost rasfatati ca niste regi.
Este un an frumos umbrit doar de durerea de a-mi fi pierdut si ultima bunica.
Cum ma simt la 30 de ani? Ma simt o norocoasa a sortii si ma bucur dar cu oarece sfiala pentru ca stiu ca din pacate nu sunt toti oamenii atat de norocosi…si iar revin la gandul ca as vrea foarte mult sa ii ajut si pe cei mai putin norocosi…
In rest traiesc fericirea dar e o fericire molcoma si nu plina de efuziuni, mi-e drag de plantele mele, de aerul curat din curte, de vocea mamei care ma rasfata din telefon, de vocea sotului meu care ma rasfata si el, tot din telefon, ma topesc dupa miscarile de fluturas din abdomenul meu, mi-e drag de Wolffie si de Linda, de Misha care doarme seara de seara pe mana mea, mi-e drag de toti oamenii minunati din jurul meu…
Numai de trafic si de condus nu imi e drag…dar asta e VIATA E DURA!!!
)