Disclaimer!
Aici pe blog eu nu scriu recenzii de carte la modul formal. Nu stiu regulile dupa care ar trebui sa ma ghidez intr-o astfel de intreprindere si nici nu ma pasioneaza sa le aflu. Mai degraba rezum niste ganduri pentru referinta mea ulterioara. Mi-a folosit aceasta practica in trecut. Sunt un fel de fise de lectura dar altfel 🙂
Arta de a iubi a fost publicata de Erich Fromm in 1956. Am mai spus-o si cu alta ocazie: e o carte de psihologie pe bune, nu una de self help.
Fromm (1900-1980) a fost sociolog si psihanalist. Evreu german a emigrat in SUA in 1933. A inceput cu Freud dar nu a ramas cantonat in ideile sale (pe unele le-a si criticat). Din punctul lui Fromm de vedere ceea ce influenteaza comportamentul uman nu sunt pulsiunile (ca la Freud), ci factorii sociali si economici. Este remarcabil prin legaturile pe care le-a facut intre psihologie si sociologie. Om de o cultura imensa a putut sa se plimbe cu usurinta prin domenii diverse. De asta textele sale, desi esentializeaza foarte mult, sunt bogate in surse ce provin din domenii diverse (teologie, sociologie, economie, politica, istorie etc) – deci cu atat mai relevante.
Ce imi place mult la Arta de a iubi este ca e o carte la obiect. Desi profunda, limbajul este foarte accesibil. E o carte scurta (144 de pagini), clara si care te pune pe ganduri.
Pentru Fromm iubirea matura este o forta activa in om nu o emotie (“ea inseamna sa te “implici”, si nu “sa te lasi prada”). Nu este o simpla atractie si nici un sentiment de comuniune intima cu celalalt (asta este doar o manifestare a dorintei de a evada din singuratate). “Iubirea matura este o comuniune cu conditia pastrarii propriei integritati, a individualitatii“
La Fromm iubirea adevarata se distinge de “spiritul de echipa” pe care il au partenerii cuplurilor de succes din ziua de azi (relatie bazata doar pe indeplinirea nevoilor reciproce). “Aceasta relatie nu se reduce decat la o relatie bine unsa dintre doua persoane care raman straine una de alta toata viata“
Iubirea inseamna a darui – pentru ca in “actul de a da, imi simt forta, bogatia, puterea. Experienta acestei vitalitati amplificate si a acestei potente ma umple de bucurie. Ma simt preaplin, cheltuitor, plin de viata, si astfel ma umplu de bucurie.” “Daruirea implica sa il faci pe celalalt sa-ti daruiasca la randul sau si astfel cei doi impartasesc bucuria a ceea ce au creat impreuna.”
Fiind o activitate, iubirea presupune “grija, responsabilitatea, respectul si cunoasterea“. “Iubirea este preocuparea activa pentru viata si dezvoltarea a ceea ce iubim.”
Iubirea la Fromm incepe cu iubirea pentru sine insuti (pe care o distinge de egoism). Pornind de la ideea ca nu ai cum sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti, daca nu incepi cu tine insuti.
Foarte interesante sunt explicatiile lui Fromm cu privire la impactul pe care il are modul in care copilul a fost iubit de parinti asupra modului sau de a iubi ca adult. Mie mi-au explicat foarte multe lucruri atat despre mine cat si despre altii – poate mai scriu un post si pe tema asta…
Vizavi de practica acestei arte Fromm ne spune ca e nevoie de: disciplina, concentrare, rabdare, preocupare majora, receptivitate fata de tine insuti (mai intai), obiectivitate (depasirea narcisismului propriu).
In plus, “practica artei iubirii cere o exersare a credintei. ” (Credinta in noi insine ca putem).
Chiar recomand cartea asta!