How low can you go?

Rectificare…nu vine plictiseala ci monotonia…am fost eficienta! :) …cred ca o sa imi creasca casti in urechi ca sa imi pastrez randamentul…si cu toata monotonia, tot ma mai uimesc oamenii :)).

Nu pot sa inteleg cum pot fi unii atat de prosti incat sa nu constientizeze ca prin comportamentul lor devine evident ca sunt invidiosi pe altii? Cum pot fi atat de prosti sa aiba impresia ca prin aruncarea unor vorbe la modul glumet se ascunde cauza si originea lor, respectiv rautatea si invidia? Cum nu inteleg ca sunt incapabili sa se ascunda si ca se vede de la distanta, transpira ofticarea…

Cum sunt atat de prosti incat sa nu isi dea seama ca aratand invidie isi accepta tacit si demonstreaza celorlalti neechivoc propria lor incompetenta, propriile frustrari si complexe, propria lor incapacitate de a deveni precum obiectul invidiei lor?… cum nu au nici un pic de tarie de caracter macar sa isi ascunda aceste sentimente?…

Un om care isi demonstreaza evident si agresiv invidia este prin definitie un om prost…ca daca ar fi destept si-ar da seama ca are o slabiciune foarte mare si ca e foarte usor sa ataci un om invidios …extrem de usor…si daca ar fi si mai destept, nu numai ca nu si-ar arata invidia, dar si-ar tempera-o, ar folosi-o intr-un sens bun…ar deveni competitiv si ar avea incredere in el…dar pentru asta ai nevoie de resurse de materie cenusie…

Orice om are orgoliu dar numai un prost il transforma in invidie si o mai si arata la modul evident…

Gia on March 18th, 2008 | File Under Ganduri rautacioase, Tipologii umane | 2 Comments -

Femeile sunt feline

Feline
Femeile se asemana mult cu pisicile…vor sa fie rasfatate, dar numai si exact in secunda in care isi doresc ele…in rest sunt independente, nu vin daca le chemi sau iti dau impresia ca ti-au facut o mare concesie… dar stiu sa se pisiceasca atunci cand interesul o cere…devin cuminti si obediente…doar pentru o clipa…in rest, pasesc gratios cu corpul de felina, urechile ascutite si coada in vant…de parca nu le-ar pasa de nimic…aparent doar…pentru ca femeile, intocmai ca si pisicile, au atentie distributiva si isi urmaresc in permanenta prada…iar prada nici macar nu are habar ca e vanata…

Femeile se joaca cu barbatii intocmai ca pisicile cu soarecii…le lasa libertatea sa se creada independenti pana nu trec prea departe de raza de influenta … limita in care pot marca destinul prazii…

Femeile dau foarte multa atentie primului venit si strainilor…se invart prietenoase in jurul lor…aparent flirteaza…se rasfata…in fapt, ca si pisicile, sunt extrem de curioase si vor sa stie cu cine au de-a face…adulmeca, se baga usor, usor pe sub piele, cuceresc subtil…si cand au reusit…dupa ce si-au marcat teritoriul, pleaca in cautare de teritorii necunoscute…

Cand se plictisesc, ca si pisicile, femeile isi stabilesc noi elemente de vanat…(isi) intind capcane si se prefac ca sunt intr-o adevarata vanatoare…doar de placerea jocului…

Cand sunt fericite, ca si pisicile, femeile torc…torc fire intortocheate de ganduri, iluzii si basme cu printi, lacuri si castele…si se asterne pe fata lor pacea senina si linistita de matza regina si stapana in tara ei…la casa ei…

Femeile, ca si pisicile, nu infrunta direct decat in cazuri extreme…de cele mai multe ori rezolva lucrurile diplomat … dar nu pregeta sa se infoaie (dublandu-si practic volumul - fie si numai al tonului) si sa scoata ghearele…dar o femeie ce se respecta, ca si pisicile de rasa…nu zgarie!!! ci musca…rau…

Ca si pisicile, femeile sunt orgolioase cu toate ca nu intotdeauna e evident … si mai sunt capabile de tot felul de mimici, gesturi, strambaturi, sprancene ridicate si alte expresii …descoperind si exersand zilnic toti muschii faciali…

Femeile sunt nostime in naivitatea lor la fel ca si pisicile, daca le-a lovit ceva ce nu a fost pronosticat si urmarit din timp…sunt dezorientate… dar cad tot timpul in picioare si se aduna rapid…la fel ca si pisicile au 9 vieti…

Gia on March 14th, 2008 | File Under Ganduri analitice, Tipologii umane | 14 Comments -

Femeia invincibila (Rodicutza)

Voi incepe printr-o paranteza cu explicatii.

*****

De mult vreau sa fac aceasta descriere a unui tipar feminin pe care l-am intalnit destul de frecvent. Am ezitat insa la un moment dat gandindu-ma ca poate unele persoane “reale”, “simple” se vor simti lezate si nu imi doresc sa atrag resentimentele nimanui (nu pentru ca m-ar atinge direct ci pentru ca nu am chef sa se gandeasca rautacios in “lumea mea” si nu imi place sa intru in polemica cu oricine).

Va veni si timpul in care voi scrie un disclaimer frumos pentru acest blog si voi detalia termenii si conditiile de utlizare a prezentului site (inca le mai analizez si nu am ajuns la o sinteza). Si atunci sfidand toate principiile de drept (ca e blogul meu si sunt regulile mele) le voi considera retroactiv incidente si in cazul prezentei descrieri. Dar, ca sa scurtez, spun doar ca aceasta descriere este bazata pe observatii mai vechi, surse multiple de “inspiratie” si nu reprezinta vreun atac la o anumita persoana…pentru ca dupa cum am spus descrierea are in vedere o anumita categorie, o tipologie umana si nu depinde decat de fiecare daca se incadreaza sau nu in ea.

Poate mi se va reprosa ca etichetez oamenii…o fac intr-adevar, o facem cu totii fara sa constientizam uneori (o face creierul nostru pentru ca reducerea la concepte si clase, sintetizarea este parte din gandire). Pot sa spun insa ca mi-am impus mult timp sa nu o fac, am fost “avocatul diavolului” …si am tot analizat oamenii incercand sa imi infirm teoria (ca multi se incadreaza in tipare) dar nu am reusit…ba dimpotriva am avut de pierdut neascultandu-mi intuitia si dorindu-mi originalitate acolo unde nu era decat un alt tipar, un alt cliseu…Asa ca mai incerc o data aici…va voi prezenta diverse tipare…si sa imi spune-ti daca, sincer, nu vi se pare cunoscut…

Dupa Rodica vine deci Rodicutza…

*****

Super mama, Rodica, nu putea sa aiba decat o super fata, Rodicutza…Ca varsta aceasta tipologie de tinere femei se incadreaza undeva intre 20 si putin peste 30 de ani. Unele dintre ele au prins o parte din epoca ceausista…dar cine isi mai aduce aminte (si de ce ar face-o?! la urma urmei), sunt educate sau cel putin si-au dorit la un moment dat sa fie, sunt feministe, cand se gandesc la rolul femeii in societate vazut din perspectiva proprie, dar, misogine cand vine vorba de rolul celorlalte femei …(”de, uite-o si pe proasta aia care a blocat motorul in mijlocul strazii“)

Ca orice parinte normal, Rodica si-a dorit tot ce e mai bun pentru fiica ei…nu deranja fata de la invatat sub nicio forma…se chinuia muncind singura pentru ca Rodicutza trebuie sa se duca la meditatie la matematica “draga si desteapta de ea” ce viitor stralucit are ea (nu ca lenesul de frate-su)…la aceasta varianta exista si varianta olteneasca (dar nu o prezint aici ca sare blogul in aer)…parca imi aduce aminte cumva de Mara lui Slavici :). Cum Rodicutza trebuia sa invete…nu avea timp sa prinda de-ale gospodariei…si acum va spun sincer ca stiu fete pe care le-au invatat prietenii lor sa faca oua ochiuri in timpul facultatii, mai stiu pe unele carora le spala mama lenjeria intima acasa si altele…

Cand a venit vremea si a trebuit Rodicutza sa plece la facultate…din targul ei de provincie…au plecat camioanele cu perne, plapume, oale, cratite, tot “fameleonul” adunat in fata blocului…si plangea Rodica bucolic cu trei randuri de batiste …ce se va face fata ei…ce o sa manance (ok, ii trimite ea saptamanal pachet pe “trenul foamei” sau prin cunostinte dar in restul timpului ??!!…), draga de ea…precum mamele in trecut cand li se luau feciorii la oaste cu arcanul…

Si a ajuns Rodicutza la facultate…si brusc a realizat ca lumea e atat de mare…ca e atata distractie pe cinste in Regie…ce foame ?!(cand poate colida din camera in camera si din frigider in frigider) si daca nu pica nu-i o problema ca si asa trebuia sa tina la silueta…ce cursuri??!! alea-s pentru tocilari nu pentru “destepti” ca ea…dar de foame se facea tot mai rea…si incepea sa isi arate arama…aici nu mai era Rodica sa o invete regulile bunului simt…libertate totala, lipsa de cenzura si lipsa de autocenzura…ehe acum isi conduce ea viata cum vrea…banii de la parinti zburau, dar nu era o problema ca ii dadea tata pe ascuns, si apoi mai cerea si de la economiile Rodicai…ca doar o fata are…la facultate…

Si dimineata isi impartasea cu colegele de haita impresiile…fato! avea ala frigiderul plin numai de bunatati…si a venit si prima sesiune, prima criza, prima isterie, prima restanta, prima drama amoroasa…si au trecut…au trecut si examenele, mai un copiat, mai un zambit la profi, mai un plans la profi, mai o camasa decoltata, mai una vaporoasa, mai o privire languroasa, o privire candida de copil (la un prof’ mai in varsta)…arta de a trece usor prin viata…totul a invatat Rodicutza…cunostinte solide profesionale…

S-a terminat facultatea, crize, crize, licenta…pauza…liniste…vacanta la mare…crize, crize…in cautare de job caci s-a hotarat…ramane in Bucuresti! aici e de ea…aici trebuie sa creasca…le va demonstra tuturor ca poate fi independenta, ca poate trai singura (ca a demonstrat si pana atunci)…doar viata prin camine a invatat-o multe…cel putin foamea stie sa faca… (mai e si varianta “fata bazata a tatii care are postul asigurat la banca” si care se intoarce acasa…ca mai bazata ca acolo nu poate fi nicaieri).

Primul interviu…prima respingere…prosti sunt patronii in ziua de azi…nu au vazut ei cat e ea de competenta…de acord nu a avut cele mai mari note in facultate ca doar nu era tocilara, dar motivarea ei, ambitia, spiritul de echipa, dorinta ei de a se afirma, participarea la sesiunile stiintifice, activitatea de voluntariat…astea nu conteaza??!!Si uite cum se angajeaza toate pe pile…daca era si ea la ea acasa mai stia pe unul pe altul…dar nu! ea se va descurca, va lupta, le va demonstra tuturor, va deveni femeia invicibila, femeia de cariera, constiincioasa, tenace, angajatul model…

Si a ajuns Rodicutza angajatul ideal (unde o pui acolo sta, desi fierbe) …cel putin aparent…munceste muuullllttt acum…de la atata stat la birou si mancat junk food nu ii mai incape partea dorsala pe scaun, e vesnic obosita, cum sa faca ea mancare (doar nu a facut vreodata), aflata la magazin in fata puiului congelat se revolta fata de iubit “ciorba de pui??!! eu??!!” (si el ii raspunde oftat, “glumeam” mai…), in week-end doarme nu v-am spus? e obosita…e greu sa stai in fiecare zi o ora peste program…si uneori sunt perioade cand chiar trebuie sa muncesti, chiar daca evident pui pasiune in “job”… Rodicutza e dura, e rea, emana frustrarea precum Cernobalul radiatii dupa prima explozie…ca deh! ea munceste si altii freaca menta…dar ea castiga…acum (dupa cativa ani de job) isi permite sa isi ia din banii ei oja pe care i-o platea Rodica…dar asta nu ii atrage Rodicii prea mult respect nici acum…

Rodicutza e lipsita de feminitate, de la atata testosteron acumulat i-a crescut mustata, sau mai bine zis a dezvoltat un alt tip de feminitate…ca stie sa “se puna in valoare” cu un machiaj deocheat cat sa iasa in evidenta cand e cazul, cu un decolteu cat de cat, o fustita, o floricica, ca doar e dezinvolta, dar nu mai zambeste decat studiat in poze pe care le expune sa le vada “admiratorii”, totul e studiat, totul e fals dar un fals grosolan…cine le-o fi invatat oare ca femeia puternica e cea care transmite cat mai direct ca e scorpie?

Si trist este ca in sinea lor chiar se cred inatacabile…pentru ca sunt incapabile sa se analizeze (da, da analiza SWOT) si nu au criteriu de comparatie…din pacate numarul lor creste exponential…e bine ca sunt totusi usor de demascat…

M-am intristat, eu inca mai cred in frumusetea unui suflet de femeie…intr-un zambet copilaresc in viata particulara, in gratie si eleganta in cariera (nu in “job”)… in echilibrul pe care o femeie il poate impune prin calm si diplomatie la o masa de negocieri si un zambet care poate sa destinda uneori discutii prea aprinse (arma femeii nu e sa dea cu pumnul in masa si nici sa tipe) …mai cred in faptul ca o femeie poate impune respect cerand sa fie tratata ca o femeie nu ca un barbat (suntem egali dar nu identici totusi)…poate sa emane delicatete…frumusete feminina…bucurie sincera…poate sa isi manifeste sensibilitatea…mai poate fi miscata si de altceva decat de ultima geanta de la nu stiu ce firma si programarea la manicura…mai poate sa ii pregateasca o cina romantica iubitului (asta nu ii diminueaza respectul)…

Daca nu e asa, “Rodicutzele” vor deveni modelul universal valabil…femeia moderna, femeia-barbat (ce a involuat spre deosebire de mama ei Rodica si numai prin aceea ca i se pare un non-sens sa mai gateasca).

E! sa vezi reactii :))

Gia on February 17th, 2008 | File Under Ganduri analitice, Tipologii umane | 2 Comments -

Adevaratii intelectuali sunt rafinati…

imi plac foarte mult acei oameni, rara avis in timpurile noastre, care nu fac “periplu” cu “vastele” lor cunostinte generale din dorinta de a epata (pentru ca nu e nevoie sa o faca)…nu sar sa te corecteze doar pentru a evidentia ca ai gresit (pentru ca stiu ca oricine poate gresi)…care nu incearca sa iti rastoarne argumentele cu toate ca, in fapt, nu au o nicio opinie proprie despre subiectul supus discutiei (pentru ca stiu ca dintr-un schimb real de argumente se ajunge la adevar)…

Imi aduc aminte ce am citit candva in “Arta conversatiei” o observatie despre un personaj - intelectual rafinat, si se spunea acolo ca pe astfel de oameni, cu adevarat culti, ii poti recunoaste dupa reactia lor la auzirea unui cuvant pronuntat gresit, sau a unei expresii folosite intr-un sens nepotrivit…acestia diferentiindu-se de impostori prin faptul ca nu vor sari sa corecteze, nu vor spune condescendent ca ai gresit, nu vor tine predici…si in niciun caz nu vor ricana…

Un adevarat intelectual, va folosi corect respectivul cuvant, respectiva expresie intr-o propozitie oarecare dar imediata…ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat…fara sa incerce sa il faca pe cel din fata se simta penibil… dar fara sa treaca totusi peste respectiva eroare. Si eu cred ca puterea exemplului este cel mai bun instrument de invatare.

Am retinut acest aspect si am incercat sa vad daca el se aplica…si intr-adevar, am observat ca e un test valid…am vazut acest mod de reactie la cel putin 3 persoane…deci sunt si in realitate astfel de oameni (nu numai prin carti) pentru care am un profund respect…trasatura lor comuna este faptul ca au avut parte de o educatie aleasa in familie. Ma tem insa ca sunt din ce in ce mai putini…

Cat despre mine, pastrez constant acest principiu in minte dar uneori vanitatea imi este provocata…

Gia on February 16th, 2008 | File Under Ganduri analitice, Tipologii umane | No Comments -

Inflatia de citate celebre (3)

img_5705.JPG

Revin… chiar cu riscul (pe care mi-l asum) de a va plictisi cu subiectul asta si de asemenea reiterez admiratia mea pentru Octavian Paler. Sunt impresionata de analizele sale pentru ca gasesc in ele perfect sintetizate, explicate si concluzionate concis unele probleme ce ma bantuie si pe mine…Astfel o simpla propozitie din Convorbiri cu Octavian Paler rezuma ce e deranjant la acest fenomen inflationist: <<Romanul lui Cervantes e “citat” nu “citit”>>.

Oricum sunt pregatita sa admit si eu ca prefer sa aud si sa citesc maxime, citate (chiar si in lipsa intelegerii fenomenului) din opere de valoare, prefer sa vad grupurile de turisti japonezi, spanioli sau americani care se mira si se inclina extatic in fata exponatelor din muzee numai dupa ce a terminat ghidul expunerea, decat sa asist la prosternarea in fata “celebritatilor” - rafale de vant contemporane.

In acest sens, tot din Paler (opera citata), aflu ca in Anglia au fost alesi “mari englezi din toate timpurile” - printesa Diana si fotbalistul Beckham in timp ce Shakespeare a fost printre ultimii, iar in Olanda Cruyff i-a surclasat pe Rembrandt si pe Van Gogh.

Numai bine,

G.

P.S. Pentru amatorii citatului “Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte” in foto este sursa - Codul lui Hamurabbi (Louvre)

Gia on February 12th, 2008 | File Under Ganduri analitice, Lectura, Tipologii umane | No Comments -