Gia’s Blog

Obisnuiam sa cred pe vremuri ca negocierea este o arta a tupeului fantastic, a duritatii, a lucrurilor transante, orgoliului…ei bine nu, negocierea e o arta a diplomatiei…Cel mai bun negociator pe care il cunosc iese din toate negocierile ca un zeu…toti il respecta si il asculta. Bun-simt, echilibru, implicare, diplomatie, civilizatie sunt trasaturile de baza si toti raman “astonished”…

As vrea sa fiu si eu asa…

…vinul meu preferat…

Aflu dintr-o carte ca Ovidiu scria cuvinte ligusitoare despre imparat in speranta ca acesta auzindu-l il va ierta si ii va aboli exilul…lucru ce nu s-a intamplat…Dupa moartea imparatului a incercat in van aceeasi tactica cu urmatorul imparat…poetul a murit in cele din urma in Tomis…

E o lectie ce merita invatata…si poate aplicata in aceasta perioada…

Va plictisesc cu o melodie pe care am mai postat-o si care nu prea are legatura cu ce am scris (poate o data va voi spune si intepretarea mea despre subiect :P)

Am scris candva, poate nu chiar in cel mai fericit moment, o declaratie-program-plan pentru acest an. Recitind imi dau seama ca am fost poate prea ambitioasa. Pe de alta parte daca iti doresti putin obtii (si mai) putin.

Astfel mi-am adus aminte cum am invatat eu foarte frumos ca un plan de afaceri si o strategie nu e nimic in lipsa implementarii si a mecanismelor de control. Prin urmare, daca tot suntem la sfarsit de an financiar si, calendaristic, e aproape sfarsit de 08 Q2 mi se pare interesanta o evaluare:

Imi propusesem:

* sa fac fotografie cat mai apropiata de modul profesionist!, sa merg la expozitii de fotografie, sa ma inscriu la cursuri de fotografie si sa merg in fototururi - nu am facut nimic :((
* sa vizitez cat mai multe tari si cel putin o destinatie mai exotica (am in vedere Kenya, Maroc, Tunisia, Algeria, Iran sau cel putin Egipt) - ok saptamana care vine plec in Egipt, mai e in plan Marsillia, Trier, Luxembourg, sudul Spaniei;
* sa citesc, sa merg la teatru, sa merg la Ateneu si la balet, sa vizitez muzee - indeplinire satisfacatoare
* sa fac echitatie, sa fac alpinism de sala, sa ma plimb cu bicicleta in parc - nu am facut nimic :((
* sa vad un spectacol al Scolii spaniole de calarie de la Viena!!! - inca nu, dar cu siguranta se va intampla
* sa vad un spectacol de patinaj profesionist - ok a fost super;
* sa merg la un concert de rock in Europa - inca nu dar aici se pune si Ro :)), merg la Metallica;
* sa imi petrec sarbatorile cu familia - ok ;
* sa am cat mai multe cine relaxante cu schimburi de idei cu cineva care imi e drag - indeplinire satisfacatoare , se poate si mai mult;
* sa imi ajut prietenii - indeplinire satisfacatoare , se poate si mai mult;;
* sa ma implic intr-un proiect de caritate (si sa imi fac strategia pentru proiectul personal la care visez si poate chiar sa incep sa il implementez) - nu am facut nimic :((.

Per total rezultate nu tocmai multumitoare, asa ca va trebui sa recuperez cat mai mult pe viitor!

Am pornit pe un drum care nu imi place deloc…nu imi sta in fire sa fiu dezagreabila voit…din pacate, insa, mai trebuie sa reactionam si asa, altfel gandacii isi vor face cuib in bucataria noastra…Cu toate astea ma voi opri pentru o clipa…si voi adulmeca linistea ce sper eu sa nu fie dinainte de furtuna…sper ca starpiturile astea ce isi aroga origine umana sa isi vada de mucegaiul lor si sa nu mai emita pretentii…Vom vedea…

In alta ordine de idei ma tot gandesc la stratificarea noastra sociala…la clasa asta de copii de fosti securisti_parvenitii produsului democratic/pseudo-capitalist plini de fitze si lipsiti totalmente de bun simt.

Oare chiar vor disparea prin auto- reglajul mecanismului economic? Privesc rezervat aceasta posibilitate…Mi-e teama de altceva insa…mi-e teama de o noua clasa ce a inceput sa ii imite intocmai si in care ma descopar cu sfiala…”copiii multinationalelor”…oameni ce muncesc pe rupte fara pic de viata sociala/privata, ce au salarii indecent de mari pentru nivelul tarii noastre (nu si pentru munca depusa) dar care efectiv nu au timp sa cheltuiasca aceste sume. Si ce observ…comportamentul de maimuta…imitatia snobilor si fitzosilor, toate frustrarile se materializeaza ca un debuseu in sedinte prelungite de shopping in tara sau in strainatate, sedinte inutile si excentrice de SPA, periplu prin restaurante scumpe, achizitii de masini si ceasuri de cocalari si bombe blonde…nu judec, observ doar cu tristete (pentru ca ma regasesc si eu oarecum).

Oare cand ne vor disparea complexele cenusii survenite din epoci trecute cand toata lumea era identica? Si cand vom invata sa ne comportam fiecare conform cu ceea ce suntem? Cand vom intelege adevaratul mediu corporatist si cand vom invata sa folosim avantajele competitive pe care le avem spre progres real si sustinut?