About me

Eu sunt Gia si mi s-a spus de multe ori ca sunt nebuna si de neinteles…
cand am inceput acest blog (la sfarsitul lui 2007)  inca ma mai cautam si incercam sa ma explic…de atunci s-au schimbat multe.

La sfarsit de 2009 am realizat ca nu am timp sa scriu pe blog cam tot ce mi-as dori sa scriu, sau mai bine spus,din pacate asta nu e prioritatea mea…mai important insa am realizat ca profa’ de romana a avut dreptate: unele lucruri nu pot fi scrise niciodata…sinceritate crasa nu exista nici macar verbal, cu atat mai putin in scris, cu atat mai putin atunci cand blogul iti este citit de colegi, de colegi ai sotului, de fosti iubiti si foste iubite ale fostilor iubiti…

uneori parerile mele, principiile mele sunt controversate si nu dau bine la public…de asta prefer sa le expun numai celor capabili sa poarte o dezbatere de argumente…de asta am preferat sa le expun “offline”…sa traiesc intr-un final exclusiv “offline” pentru ca timpul meu e prea scump sa il investesc aiurea.

au ramas asadar si vor ramane publice numai acele posturi “obiective” si poate de interes general…legate in principal de hobby-urile mele: calatoriile, fotografia, lectura etc.

********

In ultimul timp am o abordare usor economica a vietii…in care valorizez timpul ca o resursa principala, din pacate epuizabila si neregenerabila…este pentru mine cea mai scumpa resursa si de asta a devenit pentru mine unitate de referinta si coordonata principala…incerc sa scot maximul din orice secunda si pentru mine si relaxarea are scara de evaluare…de asta am scris candva:

E prea scump timpul nostru!

Sa ne pierdem in iluzii, in forme fara fond, in circularitate, in lipsa de directie si sens…

Sa investim energie in descoperirea nimicului sau mai rau a unei totale disonante cu principiul bunului simt …

Sa punem sentimente in viduri umane ce sunt aproape de implozie…

Sa simtim vertijul declansat de o buna camuflare a complexelor umane in abis…

Sa cautam sacrul intr-un profan vulgar si incapabil de incifrarea vreunui mister…

Sa ne complacem in banalitati, sa ne mistuim in cotidian cu autosugestia unei vieti intense…

Sa ne dorim profunzime acolo unde simplitatea nu tainuieste decat ineptie…

Sa concuram lipsiti de discernamant pentru o victorie deja dobandita…

Sa repurtam cu ardoare lupte compromise…

Sa privim in jos…

Sa ne multumim cu putin …