Pete Motanul

Alaltaieri seara Alex a adormit suparat. Era obosit de o zi care nu a fost tocmai buna pentru el. Am incercat sa il impac. L-am intrebat ce vrea sa ii citesc si matzaitul somnoros a spus…cartea cu Pete Motan. Am zambit si i-am scos “de la naftalina” (ca era abandonata de mult) “Ador tenesii albi”. Am inceput sa citesc si pana sa o termin a adormit motanul meu 😊.

Cartile cu Pete Motanul fac parte dintr-o serie destul de mare. Pentru detalii intrati pe site-ul dedicat.

Autorul personajului Pete Motanul este ilustratorul James Dean (care este si autorul textului pentru unele dintre cartile din serie).In Romania sunt traduse si publicate in acest moment doar doua din cartile Pete Motanul – aparute la Editura Nemira: Pete Motanul – Ador tenesii albi si Pete Motanul si nasturii sai sic. Le gasiti – aici.

Ambele sunt semnate de ilustratorul James Dean impreuna cu Eric Litwin (autorul textului) – mai multe despre autori gasiti aici.

Cele doua carti au o grafica impecabila, amuzanta si deosebit de placuta. Textele sunt repetitive, oarecum simple (pot fi citite si copillor mai mici de 2-3 ani), cu un ritm melodic pentru ca Pete canta mereu. Daca sunt citite cu intonatie si ritm, nota de optimism a personajului va reusi sa binedispuna nu doar copilul ci si parintele. Sunt doua carti pe care imi e si mie drag sa le recitesc 😊

In Ador tenesii albi – motanul Pete indragostit de tenesii sai si cantand ca ii adora ajunge sa ii murdareasca calcand ba in capsuni, ba in afine ba in altele (nu mai divulg). Dar el nu se supara dupa nicio schimbare de culoare pe care tenesii lui impecabili ajung sa o sufere.

Sfarsitul include sublima morala a povestii – “in orice ai calca, trebuie sa mergi mai departe si sa-ti canti cantecelul”. Mie mi se pare o concluzie la care merita sa meditam si noi parintii cititori. Dincolo de starea de bine si optimism, copiii mai mici pot sa invete si cateva culori. Pentru copiii care mai fac cate o obsesie pentru vreo jucarie sau nu suporta sa se murdareasca – povestea poate sa fie de mare ajutor.

In Pete Motanul si nasturii sai sic motanul nostru isi pierde, unul cate unul, cei patru nasturi de la camasa preferata.

Dar nu plange dupa niciunul dintre ei, pentru ca “lucrurile vin si se duc. Si ar trebui sa plangem? Nicidecum. Trebuie sa ne cantam mai departe cantecelul”. Aceasta e si morala povestii. Aici adultul s-ar putea sa cam ofteze, dar tot frumos, nu-i asa?

Din aceasta poveste, copiii mai mici pot sa invete (dincolo de morala) sa numere descrescator de la 4.

Ambele carti de la Nemira au un format mare, clar, ilustratia domina, iar textul e putin. Este ideala asadar pentru lecturi de inceput, undeva intre 2-4 ani. Dar si copiii mai mari se vor atasa de ele.

Noi mai avem in biblioteca, in Engleza Pete the Cat, Construction Destruction – publicata in US si semnata doar de James Dean.

E pe lista de carti viitoare, deci nu pot sa ii fac o recenzie acum. Ca o prima impresie insa: formatul e mai mic, povestea mai lunga si cu un text mai bogat (se adreseaza altei grupe de varsta decat cele doua carti publicate la noi).

Posibile activitati

Pentru ca sunt carti foarte cunoscute pe plan international, se gasesc pe internet foarte multe printabile cu tema Pete the Cat. De la foi de colorat, exercitii de trasat, sortare pe culori, alaturare de imagini si multe alte activitati.

Noi am incercat sa pictam (impreuna eu si Alex) una din scenele din Ador tenesii albi iar rezultatul e acum afisat in camera lui Alex.

Am mai pregatit la un moment dat o fisa de patterning – pe care o puteti descarca gratis, exclusiv pentru uz individual si educational de aici.

In concluzie, pe o scara de la 1 la 5 as nota ambele carti de la Nemira astfel:

Ilustratie     *  *  *  *  *

Poveste     *  *  *  *  *

Continut educativ     *  *  *  *  *

Nota copilului    *  *  *  *  *

Total – carti de 5 stele pe care le recomand cu caldura.

Astept si parerea voastra cu mare drag,

Gia

Categories: Carti copii, Despre copii, Lectura | Leave a comment

Beautiful

Categories: Ganduri fericite, Muzica | 2 Comments

O vioara care plange :)

Categories: Uncategorized | Leave a comment

My Happy Textile Nails

image

Categories: Uncategorized | 1 Comment

Eu nu sunt Charlie

Sunt atat de enervata de impactul pe care il are atentatul de la Paris asupra opiniei publice incat nu ma pot abtine sa nu scriu. Zilele astea am fost poluata efectiv pe FB si in conversatii cu unii apropiati cu o gramada de mesaje care nu imi convin si care sunt in totala disonanta cu modul meu de a gandi si de a simti in probleme de acest gen si care poate fi rezumat simplu prin notiunea de TOLERANTA.

Am fost atat de inversunata ca m-am si certat cu unii si m-am apucat sa recitesc Tratatul despre Toleranta a lui Voltaire.

Sa ma explic – pe mine ma apuca furia
– si cand vad glume proaste pe seama bisericii ortodoxe
– si cand ma impunge vreo baba in biserica sa ma inchin regulamentar si nu cum stiu eu
– si atunci cand il mai apuca (de fata cu mine) pe vreun habotnic sa incerce sa il convinga pe un ateu declarat de cat de buna este religia incercand sa ii arate drumul spre mantuire in pauza de masa
– si atunci cand il vad pe un ateu incercand sa ii convinga pe altii ca asta e calea filosofica sau istorica adevarata dar fara sa fi trecut prin vreun studiu profund asupra subiectului care sa depaseasca limitele wikipedia
– si atunci cand vad opinii preconcepute impotriva islamului (de genul un mahomedan nu are nicio problema sa isi bata nevasta etc etc).

Eu cred in TOLERANTA! Eu cred ca religia nu este subiect public, nu e subiect de discutat la bere cu prietenii iar dogmele religioase nu se disputa cu ciorba in fata. Eu cred ca fiecare trebuie sa isi vada de viata religioasa (spirituala) in adancul constiintei sale si nu in mod emfatic polundu-i pe ceilalti cu convingerile sale si sa aiba toleranta, consideratie si respect pentru aproapele sau de orice religie sau credinta ar fi. Sa il respecte si sa il trateze cu consideratie chiar de e ateu declarat – fiind dreptul lui sa fie ateu, musulman sau penticostal daca asa vrea. Si evident sa nu isi bata joc de religia cuiva si da cred ca sa faci caricaturi cu simboluri religioase inseamna sa iti bati joc de religia cuiva. Si nu nu cred ca asta se inscrie in libertatea presei.

De asta EU NU SUNT CHARLIE!

Evident ca tragedia asta este un fapt incalificabil si terorismul este o lupta de cea mai joasa speta si care este si el nascut tot din intoleranta religioasa. Cel mai tare ma enerveaza insa ca daca au reusit sa revolte opinia publica impotriva islamului in mod ciudat teroristii chiar sunt castigatori. Valul de ura si neincredere care va plana acum asupra musulmanilor nu va face decat sa le creasca frustrarea si sa dea mai multi adepti organizatiilor teroriste. Iar ura nu naste decat ura! Deci nici macar practic vorbind intoleranta nu este cea mai desteapta chestie.

Ma bucur din suflet ca a scris si Plesu despre subiect!

Categories: Uncategorized | 1 Comment