Regina Maria
Love, Faith, Courage – with these three we can win the world.
*
I was barely seventeen when I came to you. I was young and ignorant, but very proud of my native country, and even now, I am proud to have been born an English woman… but I bless you, dear Romania, country of my joy and my grief, the beautiful country which has lived in my heart.
(Regina Maria a Romaniei)
***
De mult mult timp mi-am propus sa scriu putin despre Regina Maria. Dar sunt atat de multe de spus incat e imposibil de sintetizat in cateva fraze ce anume a fost extraordinar la aceasta femeie: de la nobletea inascuta si legaturile de rudenie cu cele mai importante dinastii europene (era nepoata reginei Victoria si a tarului Alexandru al II-lea, dar si vara imparatului german Wilhelm al II-lea), la personalitatea dezinvolta (a fost printre primele femei care si-au tuns parul scurt, fuma in public ), pasionala, curajoasa (se cunoaste implicarea ei directa in timpul luptelor din primul razboi mondial), inteligenta si diplomata (se stie prea putin despre implicarea si suportul ei in momentul tensionat dinaintea Tratatului de la Versailles). Era considerata cea mai frumoasa regina a Europei acelor vremuri, fire optimista si comunicativa. Poate cel mai important lucru care trebuie subliniat este cat de mult ne-a iubit tara si neamul. Dar cred ca cel mai bine este sa o las pe Regina noastra sa vorbeasca. Cred ca e bine ca oricare dintre noi sa isi faca o imagine despre ce insemna o zi din viata ei, asa ca mai jos voi prelua insemnarile sale dintr-o zi oarecare (din Insemnari zilnice – Vol. 1) …
Multumesc Palatului Sutu ca mi-a reamintit…si sper sa ajung si eu in curand la Balcic.
***
Vineri, 15/28 martie 1919 (acum 90 de ani, in timpul vizitei sale la Londra in scop de lobby pentru Romania in ajunul pacii)
Londra
<<Ultima mea zi si atat de plina, sa nu poti sa iti tragi sufletul o clipa. Am primit, in sfarsit trei scrisori de la Barbu, pe care le-am citit pe nerasuflate, absorbind atmosfera de acasa, atat de draga si de nelinistitoare ca de obicei, dar inima mea se afla acolo ca nicaieri altundeva. Oh! Nu exista nicio indoiala, trebuie sa castig sau sa ma duc la fund cu tara mea draga si cu poporul ei care a devenit al meu. Aici am facut tot ce am putut pentru el, daca zilele mele aici au fost atat de pline si obositoare, aceasta a fost pentru ca gandul la tara mea a fost totdeauna prezent, totdeauna predominant. Mi-a dat curaj pentru orice am intreprins si elocventa in vorbire. Am luptat cu bunavointa, facand uz de “farmecul” meu, cat si de inteligenta mea facandu-i prietenii mei, castigandu-le increderea, interesul si simpatia. Sa dea Dumnezeu ca totul sa se incununeze cu rezultate bune si durabile. Boyle a venit la micul dejun, care este intotdeauna o masa animata, deoarece toti vin cu problemele lor pentru ziua respectiva. Pana la unsprezece si jumatate am scris note, am raspuns la scrisori, mi-am pus ordine in hartii, m-am uitat prin notele de plata, erau pentru fiecare. Teribilul s-a intors intr-o buna dispozitie si avea multe de relatat. La 11 1/2 am primit trei domni, printre ei se afla Lordul Landsdown, si am fost facuta “Lady of Justice”, primind vechiul Ordin “Sf. Ion din Ierusalim” pentru bunele activitati, ordin care exista de pe vremea Cruciadelor. Am fost foarte emotionata, in plus, ordinul este extrem de frumos, o cruce alba malteza, cu lei si cu inorog intre arme si cu o panglica neagra. Apoi am plecat spre atelierele din Belgrave, unde am fost cat mai amabila si am fost primita cu aclamatii. Am gasit ca este atat de usor sa fii amabila in felul meu, nu este deloc greu, mai ales ca aici lumea este obisnuita cu o regalitate rigida, incat modul meu simplu si direct trezeste un raspuns spontan.
Am luat pranzul cu George si May, am vorbit cu George despre diferite probleme pe care am vrut sa le stabilesc, cat si despre modul cum sa trimit lucruri lui Ducky. Dupa-masa am iesit sa o iau pe Thora si Hugo Vemyos ca sa vizitam cateva organizatii Y.M.C.A. din periferiile Londrei. M-am dus la mai multe fiind extrem de bine primita peste tot. Am avut o dupa-amiaza foarte ocupata, dar forta mea de rezistenta este imensa. De aici, m-am dus la un alt atelier, unde Boyle a obtinut tot ce a ramas spre a-mi fi trimis. M-am dus sa-i vad lucrand si sa le multumesc. Aceasta este opera speciala a matusei Alix.
Apoi a urmat partea cea mai grea din ziua respectiva, am primit toata presa la legatia mea, am vorbit cu multa lume, trebuie sa recunosc ca am fost o eroina, pentru ca era la sfarsitul unei zile supraaglomerate si eu trebuia sa imi masor fiecare cuvant pe care il spuneam. A durat cel putin o ora, apoi mi s-a prezentat o delegatie din partea Camerei de Comert Romano-Britanice. Mi-am exprimat profunda emotie si am plecat acasa cu masina sa-l primesc pe Dimitri, incercand sa gasesc cateva raspunsuri rezonabile de la el despre planurile lui si despre sarmanele lui surori pe care sper sa le gasesc la Paris.
M-am imbracat in graba in hainele mele cele mai oficiale, punand una din diademele lui May si toate decoratiile mele, pentru un mare dineu la Lordul si la Lady Curzon. Un dineu frumos, organizat intr-o casa draguta plina de valori inestimabile, picturi si mobila de bun-gust, sobra si perfecta. Invitatii erau toti foarte selecti si alesi, incat a trebuit sa le vorbesc. La dineu au participat ambasadorii francez, american, spaniol, Churchill si frumoasa sa sotie, Lordul Millner, Rivelstoke, Bonner Law (toti cu sotiile, cel putin cei care aveau sotii), Misu si alti cativa (…). Totul a fost frumos organizat si mi-am jucat rolul perfect. Bonner Law a stat langa mine. Conversatia nu este grea pentru mine si am cautat sa prezint cauza noastra cat mai agreabil posibil. Nu m-am plans niciodata, dar am insistat asupra suferintelor noastre din trecut si asupra sacrificiilor, pentru a pastra o imagine vie si a trezi simpatie, apoi am spus repede ca trecutul este trecut si trebuie lucrat pentru viitor, dar pentru aceasta am nevoie de ajutorul lor pentru a sterge toate greselile care s-au facut. I-am facut sa rada, dar i-am facut si sa le vina lacrimile in ochi si deseori i-am simtit ca ii am de partea mea vrajiti si atunci m-am simtit puternica si in sinea mea ma gandeam la Tara Mea (in original – i.e. romana _n.n.) si ca aceasta trebuie sa aiba incredere in mine cu toata puterea.
M-am imprietenit in special cu ministrul american Davis, care este un om fermecator si a insistat sa vin in America. Cred ca pana la urma voi face o vizita in America.
Am vorbit pe rand cu fiecare. Am fost foarte incantata sa-l intalnesc din nou pe Lampton.>>
***
Vazand cum in timpuri mult mai grele am facut-o pe o printesa straina sa ne iubeasca atat de mult (pe noi ca neam si tara noastra) mi se par atat de nepotrivite si pline de patetism exprimarile “negativiste” (ca sa ma exprim eufemistic) pe acest subiect cand vin din partea romanilor.
, dar NU, nu vreau sa va plictisesc cu ceea ce ar fi categorisit de unii drept efuziuni sentimentale.