Gia’s Blog

Am norocul uneori sa citesc in scop profesional unele randuri absolut impresionante.

Extras dintr-un testament de la 1833 (al unui domnitor):

“Si prin multe alte fapte dovedesc crestinii ortodocsi iubirea frumosului si a binefacerei, ceea ce se considera ca simbol al sfintei si neprihanitei noastre credinti, dar mai cu seama de infiintare si infrumusetare de biserici, dupa puterea si bunavointa credinciosilor si prin ceea ce fac pentru placerea nevinovata si petrecere placuta a poporului. De o asemenea dorinta si zel fiind si noi indemnati pentru realizarea acestor doua lucruri, si spre acest sfarsit luand ca prilej mosia noastra (…).Mai intai am am cladit pe aceasta mosie o casa falnica de vara impreuna cu o gradina si am construit o alee frumoasa cu arbori jur imprejur, si un helesteu bine ingrijit, cu o moara pe dansul, si pe urma am inaltat in gloria lui Dumnezeu si o biserica (…)

Pentru permanenta conservare si existenta lor in aceeasi stare actuala, si pentru ca dupa incetarea noastra din viata sa nu ajunga, sau din neingrijire sau din nesocotinta urmasilor nostri, prin ruinarea lor putin cate putin a se pustii cu totul si a se zadarnici ostenelile si proiectele noastre; avand mai cu seama sub ochii nostri multe exemple ale unor intamplari triste, diferitele cladiri domnesti si publice reduse in ruine, am gasit cu cale si drept, exceptionand citata mosie (…) din a noastra totala avere sa o dedicam cu a noastra buna si inviolabila vointa Sfintei Manastiri, cladita de noi dupa cum am zis, pentru vecinica noastra pomenire (…)”

Nu mi-am putut lua ochii de la aceasta statueta…este impresionanta privirea preotului din vechiul regat egiptean ce se ruga pentru cei adormiti…parca priveste la tine, prin tine, in viitor, in trecut, in eternitate…

Siento que te conozco hace tiempo,
de otro milenio, de otro cielo.
Dime si me recuerdas aun,
solo con tocar tus manos
puedo revelarte mi alma.
Dime si reconoces mi voz…

• de mirosul de paine scoasa din cuptor cand tereceam cu mama de mana pe langa fabrica de paine si ii spuneam mereu ca vreau si eu paine calda…cea de la Alimentara era tinuta de seara descoperita sa fie vanduta abia dimineata…tare bocna…neagra si amara cu portia pe cartela;
• cum fugeam toti copiii din fata blocului in spate la Alimentara seara cand venea masina de paine si strigam in gura mare “a venit paineeeaaaa!!!” si isi faceau mila soferii si muncitorii de la fabrica de paine si ne dadeau si noua cate o jumatate de paine calda, Doamne…
• de bataile tot din spatele blocului cand se dadeau gaini pe sub mana de la Mercur, o data stiu ca a fost luat cineva cu ambulanta ca s-au calcat in picioare;
• cum m-a trimis mama la coada la oua si nu am reusit sa imi fac temele pentru a doua zi;
• cum sugeau caietele de caligrafie si curgeau stilourile si faceau numai pete de cerneala;
• cum se lua lumina si imi faceam temele la lampa de gaz iar mai tarziu am fost printre fericitii posesori ai unei lampi mari adusa de tata din strainatate si nu mai gatea mama la lumina lumanarilor;
• cum tot cartierul striga “Luminaaaaa!!!!” cand se aprindeau luminile pe strada de parca ar fi fost cine stie ce taina mistica de Paste;
• ca nu stiam cum aratau bananele decat din pozele de la guma aia infecta - produs intern;
• cum faceam mic troc cu delicatese pe care mi le trimeteau ai mei din strainatate, ciocolata pentru sandvis-uri cu salam de la colega de banca ce avea mama ospatar;
• cum spuneam tovarasa, cum il ascultam pe Ceausescu la radio in clase si se intrerupeau orele;
• de snurul galben, de banca de onoare, de cand ne-au facut pionieri si am fost asa de fericiti ca ne-au dat Tom si Jerry la video la Muzeul de istorie;
• cum stateau in vitrina pe post de exponate de lux cartusele goale de Kent si Camel aduse de tata;
• cum spala mama pelincile fratelui meu la mana cu apa rece, cu mainile rosii-vinetii;
• cat de frig era in casa iarna, cum era program de apa calda;
• de Mos Gerila;
• de manifestatiile de 23 August, cum mi s-a facut rau pe stadion ca am stat prea mult in soare;
• cum am facut hepatita de la prajituri expirate;
• cum am facut apendicita de ziua mea (in 89′) ca am jucat hotii si vardistii toata ziulica, si cum nu mi-au cusut doctorii operatia;
• cat de mandra eram de blugii pe care mi i-a adus tata cand aveam 6 ani;
• cum ascultam la casetofon “Doi ochi negri eu am iubit…” si ABBA si Queen ca imi adusese tot tata;
• cat de mandra eram ca aveam TV color (cu toate ca televiziunea romana emitea intr-un fel de indigo-cenusiu), imi aduc aminte de Mira, de motanul Danila, de Maria Mirabela;
• cum ii citeam povesti vecinei de la 1 la teava de la calorifer;
• cum umblam cu cheia de gat si cu fratele meu de mana;
• de galantarele goale de la Alimentara, de miile de conserve pe care nu le cumpara nimeni…

si lista poate continua…am lacrimi in ochi…ce stiam noi copiii de greutatile parintilor ca poate nu aveau ce sa ne puna pe masa…

prea repede s-a uitat…

nu cred totusi ca sunt mai tristi copiii din ziua de azi…

uite ca am gasit si melodia :))