Gia’s Blog

Dialogul dintre Petre Tutea si Lucian Despa s-a purtat la garsoniera filosofului de langa parcul Cismogiu in Ianuarie 1991.

“-Domnule profesor, sunt personalitati care s-au format in perioada interbelica si au ajuns nume de o mare sonoritate in lume. As vrea sa va intreb, ce credeti ca trebuie romanii sa invete de la ei?Ma refer la Cioran , Eliade, Ionesco. Ce e bine sa pastreze romanii pentru fiinta lor spirituala?

-De la ei nu se poate invata nimic . Fiindca ei sunt ei.
-Ma refer bineinteles la opera lor.
-Aia e altceva. Ei nu pot figura ca modele subiective ci ca modele teoretice obiective.Un singur lucru trebuie sa invete: Sa nu practice fata de poporul roman patosul aristocratic al distantei.Adica sa faca judecati de valoare asupra lui, asupra poporului roman, raportandu-l la popoarele mari, istorice si intrand intr-o melancolie fara iesire, manifesta…Cioran a avut acest pesimism in ceea ce priveste destinul poporului roman.Prima conditie a unui roman este sa creada ca poporul roman este asa cum sunt pomii, cum sunt animalele, cum e regnul mineral sau vegetal sau animal, asa este si poporul roman. ”

(…)

“toti oameni care traiesc metafizic nelinistit crestinismul sunt inferiori unei babe rurale , care e strabatuta de imaginea Maicii Domnului cand se inchina. Cum incepi sa gandesti pozitia ta in aceste trei raporturi fundamentale, cu tine insuti, cu semenii, cu comunitatea, cu specia, cu universul si cu divinitatea, chiar daca esti genial, traiesti drama limitelor tale. Fiindca si geniile sunt limitate.”

(…)

“Drama omului este dualismul existentei lui: e alcatuit din corp si suflet.Corpul nu e etern iar sufletul,chiar daca este, nu e convingator.Omul joaca intre corp si suflet la infinit.”

(…)

“Tot ce-am suferit, as fi neconsolat, si as fi fost in timpul claustrarii mele, in timpul prizonieratului meu in temnita, as fi fost neconsolat daca n-as fi trait convingerea ferma ca imi face cinstea suferintei un mare popor. Asta m-a salvat de la nebunie. Adica, nu fac puscarie ca reprezint un trib de negri, ci un mare popor,greu de istorie si de viitorul lui stralucit”

(…)

“S-a gandit, sa stiti, in Romania, in generatia mea. Acum in generatia noua nu mai e nimica. Eu, ca sa nu ma consider “nimic”asa cum m-a situat istoria in Romania, ca sa nu ajung”nimic” in constiinta mea, ma consolez cu stramosii gloriosi si cu ideea crestina. Cand ma gandesc ca am avut un Stefan cel Mare…Papalitatea l-a declarat “atlet al crestinatatii”. I-a batut pe terci. Noi nu am fost niciodata pasalac, cum a fost Ungaria dupa batalia de la Mohacs.Ne-au batut, dar nu ne-au facut pasalac. I-am batut si noi.”

(…)

“-Dar aici nu este un paradox ca de 45 de ani istoria e facuta de niste mediocritati politice?
Pai, asta nu e istorie.Asta e sub-istorie nationala.
-Cat poate un neam sa traiasca sub-istorie nationala?
-Pai cat au trait in preistorie primitivii. Suferinta nu are durata. Depinde de forta de emancipare pe care o are lumea.
- Pana la urma tot poporul da masura conducatorilor sai…
-Sigur. Pai nadejdea mea e poporul roman. Eu gandesc poporul roman ca si Iorga.”

***

O lectura placuta …mai multe gasiti aici si o melodie.
Ar trebui sa ne fie rusine ca ne desconsideram neamul cand oameni cu adevarat inteligenti au suferit pentru el!!!

Dear All,

Iertati-ma dar la ora asta trebuie sa apelez la ready made materials…mai jos este o opinie (nu legala :D, ca am avut de astea destule azi) ce a fost publicata anterior pe un forum de profesionisti. Ce nu am spus initial este ca atunci cand citeam documentul din care v-am extras citatatele de mai jos, eram seara tarziu …la birou…singurica…si am simtit niste sentimente pe care mi-e tare greu sa le descriu. Am simtit ca sunt prea mica eu sa citesc asa ceva si ca nu pot sa apreciez inestimabila comoara din fata mea la intreaga ei valoare…va lasa sa cititi…enjoy

Extras din testamentul unui OM:

Partea introductiva instituie ca legatar o anumita Facultate.

„Facultatea…din Bucuresti, din venitul ce va incasa, va acorda in fiecare an dupa chibzuinta consiliului profesoral ajutoare studentilor merituosi si lipsiti de mijloace sau burse pentru studierea (…) in strainatate, toate purtand numele meu. Afara de aceasta din trei in trei ani se va decerna un premiu, purtand deasemeni numele meu celei mai bune teze sustinute la facultatea noastra in specialitatea (…)”

in plus:

„Am cautat in toata viata mea sa nu fac nimanui vreo nedreptate, sa ma calauzesc numai dupa regulile onoarei, de sentimentele de caritate inerente oricarui om civilizat. De aceea voi putea muri oricand cu constiinta impacata”.

Concluziile le las pentru constiinta fiecaruia. Pe mine m-a facut sa inteleg ca au exitat tot timpul oameni valorosi. Din pacate nu pot sa nu ma intreb: exista oare asemenea oameni in ziua de azi?

Somn usor,

Gia

Dear All,

Nu stiu altii cum sunt… dar eu resimt in luna Noiembrie un soi de melancolie congenitala…care fara indoiala are frumusetea ei :), dar NU, nu vreau sa va plictisesc cu ceea ce ar fi categorisit de unii drept efuziuni sentimentale.

Aleg sa deschid acest blog cu Freddie pentru ca muzica si vocea lui au fost tot timpul alaturi de sufletul meu, from childhood’s hours adica de prin ‘86 si in considerarea faptului ca pe 24 Noiembrie se vor implini 16 ani de cand Freddie nu mai e printre noi.

Poate putini stiu ca o buna parte din sfarsitul sau si l-a petrecut la Montreux, Elvetia - un oras pe sufletul meu …pe care vi-l recomand cu caldura (poze gasiti aici) si unde statuia lui Freddie vegheaza promenada avand la picioare (chiar si intr-o zi obisnuita) buchete de flori - drept tribut.

Printre melodiile mele preferate in care Freddie si-a intiparit inegalabila voce se numara: Killer Queen si The show must go one…

And as regular and suitable quote from Freddie :

“I won’t be a rock star. I will be a legend.”

Nu, nu vom uita trecutul pentru ca numai din el putem invata, trecutul ne formeaza, ne reprezinta si se regaseste in fiecare actiune pe care o intreprindem…

Va pup,

and back to work…