Gia’s Blog

Uitasem de advice-ul:

“Never wrestle with a pig; you both get dirty but the pig likes it”

si am platit… am vazut “how low can you go“: tupeu ieftin, murdar, de mahala, simulacru de barbat…imi pare rau doar ca strici imaginea tagmei din care faci parte…incepi sa te demasti, incet incet…si cand toata lumea va vedea prin tine asa cum vad eu…vei fi pierdut…

si ceasul ala vine…tic-tac, tic-tac…ma joc cu nervii tai si o sa o mai fac pana vei ramane dezgolit in fata tuturor cu tot sufletul ala urat si negru de parazit incompetent ce a reusit sa se strecoare si sa se taraie…scarnavie …

pana aici…eu nu accept asemenea mizerii si vei regreta amarnic show-ul acesta…ti-o garantez…am si un mare avantaj: eu ca tine am mai vazut, tu ca mine nu! si mai am unul : dar pe asta nu ti-l mai spun :))

Cred ca e frustrant ca iti doresti fara succes sa fii si tu printre cei mari, cuvantul tau sa aiba importanta, sa fii bagat in seama, sa cresti rapid…cred ca e naspa…spun cred, pentru ca de stiut, nu stiu…mi-e greu sa fiu empatica in cazul asta ca nu am experimentat niciodata ce simti tu…

Ce pot sa spun? incearca! lupta! speranta doar moare ultima!, invata de la cei mari…si poate vei ajunge si tu, dar un lucru foarte important: taci si asculta (vezi, nu sunt rea, nu spun: taci si inghite!) cand cei mari vorbesc…s-ar putea sa inveti lucruri importante…si daca nu esti capabil…macar mai planeaza dubii ca IQ-ul tau nu ar tinde spre nula (de ce vrei sa le spulberi?) …e spre bine tau…prieteneste vorbind!

si inca ceva …nu iti mai trata polutiile nocturne prin poluare fonica…serios nu cred ca ajuta…incearca domnule metoda traditionala - manuala, chiar daca e mai trista, macar are mai multe sanse de succes…pe bune acum…e pacat sa lasi testosteronul sa iti invadeze creierul… intoxicatia e daunatoare cazurilor sensibile…

Bafta!

Rectificare…nu vine plictiseala ci monotonia…am fost eficienta! …cred ca o sa imi creasca casti in urechi ca sa imi pastrez randamentul…si cu toata monotonia, tot ma mai uimesc oamenii :)).

Nu pot sa inteleg cum pot fi unii atat de prosti incat sa nu constientizeze ca prin comportamentul lor devine evident ca sunt invidiosi pe altii? Cum pot fi atat de prosti sa aiba impresia ca prin aruncarea unor vorbe la modul glumet se ascunde cauza si originea lor, respectiv rautatea si invidia? Cum nu inteleg ca sunt incapabili sa se ascunda si ca se vede de la distanta, transpira ofticarea…

Cum sunt atat de prosti incat sa nu isi dea seama ca aratand invidie isi accepta tacit si demonstreaza celorlalti neechivoc propria lor incompetenta, propriile frustrari si complexe, propria lor incapacitate de a deveni precum obiectul invidiei lor?… cum nu au nici un pic de tarie de caracter macar sa isi ascunda aceste sentimente?…

Un om care isi demonstreaza evident si agresiv invidia este prin definitie un om prost…ca daca ar fi destept si-ar da seama ca are o slabiciune foarte mare si ca e foarte usor sa ataci un om invidios …extrem de usor…si daca ar fi si mai destept, nu numai ca nu si-ar arata invidia, dar si-ar tempera-o, ar folosi-o intr-un sens bun…ar deveni competitiv si ar avea incredere in el…dar pentru asta ai nevoie de resurse de materie cenusie…

Orice om are orgoliu dar numai un prost il transforma in invidie si o mai si arata la modul evident…

bisericutele…micile barfe romanesti…susotitul, rasul in nas, nimicnicia unora care fac aliante cu altii fara sa aiba nimic in comun (sau ma rog avand doar un singur lucru: obiectul efemer al barfei), doar de dragul de a comenta pe la colturi mai mult sau mai putin rotunjite sau chiar in public…

dorinta unora de a continua o situatie cand deja au devenit ridicoli, doar pentru a se mai evidentia putin…

complotismul mioritic, aratatul cu degetul, lipsa de bun simt…

oamenii care se comporta dupa cum bate vantul dar nu in sensul trestiei cugetatoare a lui Pascal…

cam atat deocamdata…

De mult ma gandesc sa fac un studiu despre nesimtire…ar trebui sa cuprinda:

1. Definitie

2. Limite inferioare, limite superioare

3. Comparatie cu alte manifestari umane

4. Cauze

5. Solutii

6. Cazuri particulare

7. Concluzii, sugestii si recomandari

Ma ajutati? Imi este destul de greu sa suport fenomenul si nu stiu care e cea mai buna solutie…confruntarea? ignorarea? cum o neutralizam? care e raportul optim de resurse consumate pentru neutralizare?

E oare nesimtirea un specific romanesc (sau doar atinge limite paroxistice pe plaiurile mioritice)? O problema nationala tinde oricum sa devina…oare deriva din lipsa de educatie? deriva din prea multe sinceritate si e de fapt perceputa ca nesimtire doar prin aprecierea subiectiva a interlocutorului? oare oamenii sunt nesimtiti doar pentru ca li se permite sau sunt nesimtiti ab initio ori poate devin nesimtiti ca o reactie la nesimtirea altora? nesimtirea e spontana sau e provocata? sunt oamenii nesimtiti pentru ca nu au fost sanctionati la timp? pentru ca nu constientizeaza efectul?

Studiem?