Gia’s Blog

Am uitat complet de aceasta functie esentiala a blogului meu - loc de dat cu capul, loc de bagat la hipoclorit (de sodiu) ganduri negre, gaura neagra de varsat ganduri furioase…

Da’ acum ca mi-am adus aminte…pun si eu o intrebare? de ce orice casa unde sta un barbat (fara sa aiba o furnicutza care sa stranga dupa el la fiecare pas…un fel de umbra- cleaning tool) trebuie sa arate de parca tocmai s-a declansat un atac terorist (din pacate nesinucigas), si anume toate lucrurile - vraiste…expandate, explodate, intr-o ordine ce are drept criteriu doar cronologia in care au fost folosite si apoi aruncate…nu vreau sa fac mai multa descriere…stiti si voi ideea…

Intr-o alta ordine de idei imi aduc aminte de un “adagiu”: “If a man’s home is his castle, then he must learn how to clean it” dar ma tem ca tot nu e suficient. Cred ca in toata literatura aia motivationala (de genul “7 pasi pentru a iti spori inteligenta emotionala” ) ar trebui sa apara o carte…”Arta de a pastra o minima ordine in casa” sau “Cum iti poate influenta ordinea din casa linistea relatiei” carti ce ar trebui sa cuprinda reguli simple ce trebuiau invatate in cei 7 ani de acasa (dar niciodata nu e prea tarziu) de genul: patul nu se face singur, nici hainele nu se spala singure, dupa ce ai folosit un lucru pune-l la loc, gravitatia are un efect normal asupra sosetelor (i.e. le face sa cada pe podea de unde nu se vor teleporta singure - cel putin in sistemul fizicii newtoniene) si alte asemenea reguli de baza ce au rol de premise necesare (nu si suficiente) de convietuire.

Un lucru e sigur, dupa ce se va termina cu toata problema proprietatilor, in Romania vor aparea din ce in ce mai des actiuni in raspundere civila delictuala (ca la americani) si nu mare imi va fi surpriza sa vad litigii de genul “mama-soacra e chemata in judecata pentru neindeplinirea obligatiei de educare a fiului in cei 7 ani de acasa si repararea prejudiciului cauzat astfel tertilor nevinovati (inclusiv dar fara a se limita la…prejudiciu cauzat de convietuirea in conditii insalubre)”.

Gia on February 21st, 2008 | File Under Ganduri rautacioase | No Comments -

nu prea sunt adepta acestui stil… dar uneori e perfect pentru “supraoamenii” din Vest, prietenii stiu de ce :))

Gia on January 29th, 2008 | File Under Ganduri rautacioase, Muzica, Natiune | No Comments -

 

Da…zambesc…uneori cabotinii au si acest efect asupra mea…Am citit undeva un post tare interesant despre Penelopele zilelor noastre…care inca mai tes si mai asteapta un Ulise modern ce are mobilitatea unei mingi de ping-pong si elasticitatea unei gume de mestecat:…pe scurt in imaginatia mea scena se petrece cam asa:Ulise: M-am intors draga mea…am fost prin lupte si razboaie…m-am pierdut in compania uneia si a alteia, stii femeile din ziua de azi nu mai sunt ce au fost o data…
m-am pierdut in mine, in iluziile mele, in dorinta mea continua de a deveni barbat, am luptat si m-am zbatut sa ma regasesc…si mi-am dat seama…toata aceasta lupta, tot acest zbucium, tot acest drum initiatic mi-au aratat calea…
acum stiu ce e cu adevarat important in viata mea…cum nu ti-ai dat seama? tu draga mea…doar tu, tu esti steaua polara pe cerul vietii mele…

(si in loc sa ii cante refrenul din melodia asta)

Penelopa (evident contrariata, dar si mandra oarecum joaca tare): Ulise…lucrurile se schimba uneori…o nu, nu asa cum crezi tu, nu, nu e nimeni in viata mea…tu, doar tu Ulise ai fost singurul…

(si cu pieptul umflat si mandru continua)
dar eu Ulise vezi tu, sunt mare acum…am cariera, am job, am colege si mai ales colegi de serviciu care ma apreciaza (am descoperit si oameni mai inteligenti decat tine)…viata mi-a demonstrat ca pot respira si fara tine …

(dar de frica sa nu piarda totusi oportunitatea)
dar Ulise gandul meu mi-a fost in fiecare clipa doar la tine…umbra ta ma urmareste, ochii tai ma tintuiesc, melodiile noastre ma fac sa sufar…si mi-a fost si mie greu, atatea dimineti singure m-au facut o femeie infailibila…tu nu stii Ulise ce am devenit eu acum…nu mai sunt copilul pe care sa il protejezi tu, nu, nu, nu…

(si contrariata) De ce ai venit? De ce vrei sa imi tulburi linistea?

Ulise: Vai Penelopa…nu stiu…ceva ma face sa ma intorc mereu la tine (si pentru ca stiu drumul)…orice as face acul busolei mele arata invariabil spre tine (desi ma mai pierd uneori si la polul opus)…si apoi draga mea m-am schimbat…uite ti-am adus flori si bomboane, sunt gentil acum, am invatat multe, am venit prea tarziu??

As mai scrie mai multe dar trebuie sa ajung la birou,

Va pup,

Gia

P.S. Poza e facuta intr-un muzeu la Roma, intr-o clipa de relaxare, destindere si implinire sufleteasca (si un pic de matzaiala evident).

Gia on January 18th, 2008 | File Under Ganduri rautacioase, Ganduri vesele | No Comments -

M-a intrebat cineva cum “categorisesc” eu oamenii drept prosti. Si departe de a fi condescendenta, in opinia mea, prostul este acea persoana care fara sa cunoasca sau sa isi puna intrebari emite judecati de valoare cu privire la adevaruri universale fara sa inteleaga. Prostul opereaza (rar in mod valid, rar obtinand un rezultat) cu institutii si concepte despre care nu are habar, nu isi pune intrebari si nu are capacitatea de a intelege, e ignorant si nu il intereseaza decat prostia lui.

Prostul “versat” este cel mai periculos pentru ca acesta, dragii mei, a invatat PR, are un pic de inteligenta emotionala si o oarecare tenacitate si poate sa se erijeze intr-un mic invatacel, stapanul unor truisme si aparent echilibrat…si acesta deja incepe sa acceada spre sfere mai inalte. Dar nu isi va depasi conditia decat atunci cand va accepta ca trebuie sa isi puna intrebari si sa invete !!!

Prostul “rautacios” este cea mai rea specie de prosti. Acesta este cel care jigneste fara sa isi cunoasca deloc adversarul, greseala strategica ce ii poate fi fatala, pentru ca toti oamenii au vulnerabilitati dar la prosti in general acestea sunt evidente (oricat de versati ar fi ei). Incapabil sa faca rau in mod voit decat tot unor oameni slabi (am uitat sa va spun prostul e si el un om slab ca oamenii puternici sunt si inteligenti) prostului ii place sa fie rautacios si e tare mandru de asta, simte o satisfactie chiar daca efemera. Ca prostul, daca-i prost, nici nu poate sa se bucure de succesul sau fie el si relativ. Si nici nu stie sa pretuiasca si sa pastreze ceea ce are.

Prostul frustrat mai are o sansa … este acea specie de prost rautacios care foloseste rautatea ca mijloc de aparare atunci cand i se pare ca va fi demascat, cand se simte timorat in fata unei persoane inteligente (sau pe care o considera el inteligenta). Acest neam de prosti au insa calitatea de a se fi uitat in ei si a-si fi descoperit nimicnicia, ceea ce ii ridica putin…
Cred ca cu totii aveti asemenea specimene in sfera voastra mai mult sau mai putin apropiata! Sfatul meu e sa ii ignorati…prostul se oftica rau cand nu e bagat in seama ca sa iasa el in evidenta cat de prost e…si sa va mai toarne niste rautati cu gust de prostie…astea sunt singurele lui fericiri…de altceva nu e capabil si pentru cei cu empatie chiar starneste mila…asa ca nu ii dati nici macar aceste clipe…lasati-l cu frustrarile si complexele lui…

Acest post este dedicat unei domnisoare speciale! Mult succes! sper sincer sa reusesti sa inveti si sa ajungi in sfere mai inalte (eu candva am crezut ca poti, desi azi am dubii mari)!

Va pup,

Gia

Gia on January 16th, 2008 | File Under Ganduri rautacioase, Tipologii umane | No Comments -

Mi-e sila de cabotinii prolicsi ce ricaneaza pentru a nu-si dezvalui nesiguranta.

Gia on January 8th, 2008 | File Under Ganduri rautacioase | No Comments -