de Viktor Frankl
Am mai spus-o si alta data (cand am scris despre Arta de a iubi a lui Fromm), aici, pe blog, eu nu scriu recenzii despre carti la modul formal. Scriu pentru referinta mea ulterioara, scriu sinteze, fise de lectura daca vreti.
Iar Dumnezeul Nestiut e o carte de psihologie (psihoterapie) pe bune, nu una de self-help sau de “spiritualitate”.
Viktor Frankl (1905 – 1997) a fost un psihiatru, psiholog, filozof si supravietuitor al Holocaustului, care a fondat logoterapia, a treia scoala de psihoterapie vieneza, dupa cele infiintate de Freud si Adler. Logoterapia face parte din teoriile de psihologie existentialiste si umaniste avand ca principiu cautarea sensului vietii ca forța motivationala umana centrala. Fiind foarte apropiata de filozofie (existentialism) este scoala cea mai apropiata de sufletul meu.
Cea mai cunoscuta carte a lui Frankl este Omul in cautarea sensului vietii – o carte de capatai pe care as aseza-o, fara urma de indoiala, in Topul celor 5 carti ce trebuie citite in viata. In acea carte Frankl povesteste experientele sale din diferite lagare de concentrare naziste, iti deschide perspectiva despre cum poate un om sa depaseasca traume si orori de neinchipuit prin gasirea unui sens in viata fara sa isi piarda umanitatea.
Intorcandu-ma la Dumnezeul Nestiut ce imi place foarte mult este stilul foarte clar in care e scrisa (ca si celelalte carti ale lui Frankl si similar lui Fromm).
Azi aleg sa ma concentrez doar pe o parte din ideile din carte, desi ea este si trebuie citita ca un intreg. Voi lasa insa deoparte aspectele ce tin de “sensul in viata” care merita un capitol separat (eventual in contextul cartii de care am spus mai sus) si cateva aspecte legate de iubire.
Omul complet
Frankl opereaza cu triada corp, psihic, spirit. “Nu putem insista suficient de mult ca doar aceasta tripla totalitate este cea care formeaza omul complet“. Omul nu este doar o unitate psihofizica. “Factorul spiritual face parte, de asemenea din aceasta totalitate, din omul intreg“.
Vizavi de psihic, pe linia psihanalizei Frankl opereaza cu impartirea intre constient, preconstient si inconstient. Diferenta fata de psihanaliza este insa ca, din punctul lui Frankl de vedere, “nucleul persoanei – centrul spiritual-existential” (…) “traverseaza constientul, preconstientul si inconstientul”.
Inconstientul spiritual
Inconstientul nu cuprinde (ca la Freud) doar un rezervor de pulsiuni refulate ci cuprinde si un inconstient de natura spirituala. Factorul spiritual, existenta, este in mod obligatoriu de natura inconstienta pentru ca existenta este intotdeauna nereflectata, din simplul motiv ca nu poate reflecta asupra siesi.
“Adevarata persoana in profunzimea ei, spiritul existential in dimensiunea sa profunda, sunt intotdeauna inconstiente“. Existenta nu se poate gandi, analiza, reflecta pe sine, ea doar actioneaza si decide.
“In originea sa spiritul uman este spirit inconstient“.”Instanta suprema, care decide in egala masura atat asupra constientului cat si a inconstientului, este ea insasi inconstienta“.
Aici Frankl explica cum gardianul somnului, cel care decide cand sa ne trezim in caz de pericol nu da gres nici macar in stare de hipnoza. Ca atare “acea instanta care decide cand un lucru devine constient sau ramane inconstient functioneaza ea insasti la nivel inconstient“
Este o instanta spirituala care discerne si decide si care, nu doar ca ramane, dar si trebuie sa ramana la nivel inconstient.
Constiinta morala
Constiinta morala precede morala explicita deoarece avem o intelegere prelogica a valorilor. Constiinta morala este irationala. Constiinta morala ne arata nu o fiinta existenta ci o fiinta care “trebuie” sa fie. Asadar, nu ceva real, ci ceva ce trebuie sa devina real. Nu este ceva actualizat, ci o potentialitate. Aceasta anticipare spirituala vine din intuitie, “anticiparea spirituala survine printr-un “act de viziune“”
“Sarcina constiintei morale este sa ii dezvaluie omului care este “singurul lucru necesar” spre care trebuie sa tinda.“
Constiinta morala priveste o situatie unica si o persoana unica, este de o individualitate absoluta. De asta ea nu se lasa cuprinsa de nicio “lege universala”, de nicio “lege morala”.
Constiinta morala opereaza si ea instinctiv. Putem vorbi deci despre un “instinct etic” insa acesta se opune in mod semnificativ “instinctului vital” pe care il au animalele (care este universal, pe cand instinctul etic are un tel individual).
“Doar constiinta morala este capabila sa adapteze “legea morala” general valabila si “eterna” la situatia specifica in care se afla o persoana concreta”.
Constiinta morala, ca si iubirea (aici voi dezvolta separat) si patosul (de unde vine actul artistic) “isi trag radacinile din profunzimea emotionala si intuitiva (nerationala) a inconstientului spiritual“.
“Atunci cand constiinta morala este reprimata in mod sistematic si metodic, se ajunge ori la conformismul occidental, ori la “totalitarismul” estic, in functie de modul in care “valorile” generalizate in mod exagerat ii sunt oferite omului sau ii sunt impuse cu forta de catre societate.” – asta este o idee ce merita cercetata.
Transcendenta
Omul este liber. Dar “fata de ce?” si “pentru ce?“. Omul este liber fata de fiinta pulsionala. Pentru ce este insa omul liber? “Pentru fiinta sa responsabila” – spune Frankl. “Libertatea vointei umane inseamna deci a fi liber “de” fiinta pulsionala, “in vederea” faptului-de-a-fi-responsabil, de a avea constiinta morala“. Cu fateta de a “asculta de vocea constiintei morale“.
Daca omul este slujitor al constiintei morale atunci “ea trebuie sa fie mai presus decat omul care doar asculta “vocea constiintei”, ea trebuie sa fie in afara sferei umanului“.”Omul asculta aceasta voce dar ea nu provine de la el. Dimpotriva abia caracterul transcendent al constiintei morale ne permite sa intelegem omul, in special personalitatea lui intr-un sens mai profund“
“Ca stapan al vointei mele sunt creator, insa ca slujitor al constiintei mele, sunt fiinta creata”
“Datoria (ceea ce “trebuie”) precede astfel intotdeauna vointa, este anterioara ei din punct de vedere ontologic”.
“In spatele constiintei morale sta un “Tu al lui Dumnezeu” (nu un Ego al unui supraom). Altfel, constiinta morala nu ar fi eficienta, daca ar proveni doar din propria mea persoana.
Cu aceasta spiritualitate inconstienta a omului “a fost scoasa la iveala acea latura profunda si inconstienta in care se iau marile decizii autentice din punct de vedere existential“.
“Noi tindem intotdeauna inconstient catre Dumnezeu” spune Frankl. El este de parere ca nu exista atei cu adevarat, ca “in adancul inconstientului nostru, fiecare dintre noi este credincios“.
“Credinta nu este o forma oarecare de gandire, ce se restrange la realitatea care este gandita, ci este o forma de gandire sporita de existentialitatea celui care gandeste” alta idee ce merita cercetata suplimentar.
Psihoterapia si Religia
Conform Sfantului Augustin “religio” vine de la “religare” a lega din nou si semnifica legatura regasita intre om si Dumnezeu.
“Omul este mult mai religios decat vrea sa admita“. Motive religioase apar si in visele unor persoane clar nereligioase deoarece exista si o religiozitate inconstienta sau refulata.
“Religia tine in esenta de inconstientul spiritual”. Religiozitatea inconstienta trebuie inteleasa ca o “relatie inconstienta cu Dumnezeu, o relatie cu transcendenta, care dupa toate aparentele ii este imanenta omului.“
“Sarcina analizei existentiale este tocmai aceea de a actualiza, de a face constienta aceasta realitate spirituala inconstienta, prezenta dintotdeauna“.
Diferenta intre psihoterapie si religie este insa ca scopul religiei nu sta in “vindecarea sufletului” ci ea tinteste mai sus spre “mantuirea sufletului”. Religia ii ofera omului mai mult decat psihoterapia insa in acelasi timp ii si cere mai mult.