Azi m-am uitat la Orfeu al lui Monteverdi.
Este cea mai veche opera care e inca interpretata des (nu e prima opera insa, au fost alte doua putin inainte). Prima data interpretata in 1607 la sfarsit de Renastere inceput de Baroc.
Mi-a placut mult, mult. In special libretul. Nu reusesc sa aflu in ce dialect a fost scris, dar, recunosc, iar mi s-a inaltat sufletul de cat de frumoasa este italiana, mai ales cand e cantata.
“Io la Musica son, ch’a i dolci accenti,
Sò far tranquillo ogni turbato core,
Ed hor di nobil ira, & hor d’amore
Posso infiammar le più gelate menti.“
(I am Music, who in sweet accents,
Can make peaceful every troubled heart,
And so with noble anger, and so with love,
Can I inflame the coldest minds.)
Mai ales cand are si pasaje din Dante “LASCIATE OGNI SPERANZA Ò VOI CH’ENTRATE“
Am citit ca in perioada in care o compunea Monteverdi si-a pierdut sotia. Asta ar explica multe (in special interpretarea mitului, inclusiv vizavi de sfarsitul ales – care se indeparteaza cumva de unele variante ale legendei. La Monteverdi Orfeu e salvat in cele din urma, ajunge in ceruri la tatal sau Apollo).
Momentul sublim e ruga lui Orfeu in fata lui Charon (luntrasul lui Hades in Infern) sa ii permita sa ajunga in Infern (ca sa o salveze pe Euridice). “Possente spirto”
In alta interpretare:
“E senza cor com’ esser può ch’io viva?” (And without a heart how can it be that I live?) Da, chiar asa…intrebare filosofica, cum sa traiesti fara inima? 🙂
Iar pentru mine momentul sublim e al lui Euridice (cand Orfeu intoarce capul, desi ii era interzis si astfel o pierde pe Euridice pentru totdeauna).
Alta interpretare:
“Ahi vista troppo dolce e troppo amara:
Così per troppo amor dunque mi perdi?
Ed io misera perdo
Il poter più godere
E di luce e di vita, e perdo insieme
Tè d’ogni ben più caro, o mio Consorte.”
(Ah, too sweet and too bitter a vision:
So, through too much love, then, do you lose me?
And I, wretched, lose
The power to enjoy more
Light and life, and with them lose
You, dearer than all, O my Consort.)
De ce a intors capul Orfeu? Din prea multa dragoste?! Nu ma convinge explicatia lui Monteverdi.
“ORFEO vinse l’Inferno, e vinto poi
Fù da gli affetti suoi.
Degno d’eterna gloria
Fia sol colui ch’avrà di sè vittoria.”
(ORFEO conquered Hades and then was conquered
By his emotions.
Worthy of eternal glory
Is the one who will have victory over himself.)
Off ce o fi trait saracul? cand o vede pe Euridice, isi da seama ca nu a fost inselat de zei dar ca o pierde pentru totdeauna…
Dar ea?