Nu imi place sa imi expun opinii intr-un domeniu in care nu simt ca sunt indeajuns de documentata. Am citit doar doua carti de Machiavelli (“Principele” si “Arta Razboiului“), nimic despre aceste opere si nu sunt nici sustinatoarea formarii ideilor prin apelarea la WIKIPIKI :). Cu toate astea nu pot sa nu remarc ca mie personal Machiavelli nu mi s-a parut deloc machiavelic (in sensul in care intelegem noi astazi termenul). Eu nu am reusit sa gasesc sintagma “scopul scuza mijloacele” in Principele (am cautat aceasta expresie si in originalul in italiana). Nu spun ca ideea nu exista in lucrare, dar nu e un citat si are o cu totul alta nuanta decat sensul pe care il are astazi.
In ceea ce priveste contextul in care a fost scris Principele, am avut “norocul” sa imi fi facut o idee despre lumea politica a Italiei de la inceputul sec. al XVI-lea citind in adolescenta “Roma familiei Borgia” de Guillaume Apollinaire (pe care am vazut-o reeditata recent), carte ce m-a dezgustat profund si mi-a lasat o imagine a unei Rome si Italii decadente, imorale, plina de abuzuri de tot felul, orgii sexuale, asasinate politice, actiuni ce il implicau direct pe papa Alexandru VI-lea. Nu am reusit sa scap de aceasta imagine a Romei nici dupa ce am vizitat superbul oras :).
Intr-un asemenea cadru Machiavelli ti se poate parea poate cinic, prea realist dar cu siguranta potrivit. Mai mult decat atat in afara de cateva idei misogine (cand compara soarta cu o femeie :D), pe mine nu m-a oripilat mai nimic in Principele. Opera are marele merit de a fi pus bazele teoriei politice moderne si cuprinde cateva pagini de mare valoare pentru modul in care un lider ar trebui sa se comporte si sa fie perceput (de exemplu e un capitol consacrat modului in care principele trebuie sa se fereasca de lingusitori).
In scop de exemplificare redau mai jos una dintre cele mai dure concluzii:
“Se pune astfel problema daca este mai bine sa fii iubit decat temut, sau invers. Raspunsul este ca ar trebui sa fii si una si alta; dar intrucat este greu sa impaci aceste doua lucruri, spun ca, atunci cand unul din doua trebuie sa lipseasca, este mult mai sigur pentru tine sa fii temut decat iubit. (…) Cu toate acestea, principele trebuie sa se faca in asa fel temut, incat, daca nu isi castiga iubirea supusilor, sa evite totusi ura lor. (…)
Inchei, revenind la intrebarea daca trebuie sa fii iubit sau temut, prin afirmatia ca oamenii iubesc asa cum vor ei si se tem dupa cum vrea principele, asa incat un principe intelept trebuie sa se sprijine pe ceea ce depinde de el, iar nu pe ceea ce depinde de altii. Straduinta lui trebuie sa fie numai aceea de a evita ura supusilor lui, dupa cum s-a mai spus.”
Nu pot sa fac abstractie de faptul ca Machiavelli considera justificata violenta in scopul sustinerii autoritatii. Violenta e vazuta totusi ca o exceptie si cu anumite limite – “atunci cand ar fi constrans sa verse sangele cuiva, s-o faca numai daca exista o justificare adevarata si o cauza evidenta“.
Mai cred ca trebuie sa ne ferim de a fi ipocriti. Intr-un final, sa nu uitam ce spuneau cronicile despre Stefan cel Mare si Sfant: ca era manios, degrab varsator de sange nevinovat si la ospete omora fara giudet (scuze pentru lipsa de acuratete dar neavand la indemana textul exact am citat din memorie) si de unde ii venea numele lui Vlad Tepes :).
***
Si deja au ramas doar 3 carti de terminat (la care se adauga cele 7 carti noi pe care le-am cumparat saptamana asta :D).