Pentru ca inot si zbor in sus,
abia ma mai ajung din urma
amintirile
ca niste bule de aer, undele
miscatoare.
…Globuri stravezii, globuri reci,
luminate si intunecate,
azvarlindu-mi pe grumaz
cate un trup de-al meu neimplinit,
ramas din adolescenta…
Pentru ca inot si zbor in sus,
voi imbratisa luna
sau poate un trup de-al meu viitor.
Cand fac miscarea inotului,
inapoia mea se revarsa onduland
oceanul cu pesti,
dar inoata din mine doar talpile,
gleznele.
Cand gestul aripei il fac,
se prabusesc inapoia mea
coloane de aer amestecate cu vulturi,
dar numai palmile-mi sunt in zbor,
numai linia vietii.
Pentru ca inot si zbor in sus,
mi-e tampla impodobita de sperante
ca ramura de frunze,
si fruntea mea se afla mereu
in ceea ce va fi,
iar trupul in ceea ce exista.
Pentru ca inot si zbor in sus,
voi imbratisa luna
sau poate un trup de-al meu viitor,
caruia ii sunt
amintire, urcand si arzand.
(Nichita Stanescu – din O viziune a sentimentelor)