Scrisa de M. Eliade si aparuta la Humanitas in 1992. Nu stiu sa se fi reeditat. Eu am cumparat-o dintr-un anticariat pentru ca imi place Eliade iar subiectul yoga ma baga in ceata totala. Am vrut sa aflu cate ceva despre yoga si sa am si certitudinea ca nu gasesc cine stie ce carte plina de “bazaconii mistice” – asa am ales Eliade care are autoritate in domeniu (teza lui de doctorat fiind pe acest subiect – pe care l-a tratat ulterior in mai multe opere printre care si Patanjali si Yoga).
Ce sa spun? Citind primele 64 de pagini (partea introductiva in care este sintetizata conceptia yoga) mi s-a parut ca retraiesc experienta destul de neplacuta a inceputurilor mele de deslusire a dreptului civil de anul I. Foarte complicat pentru o minte tanara care nu stapaneste inca notiunile necesare, nu are nici exercitiul logic optim, nici rabdarea si nici timpul! (poate nici pasiunea dar asta e alta povestea!). E greu sa citesti ceva de genul asta in etape repetitive – cate 5 pagini o data – pentru ca daca nu te afunzi in subiect (la fel ca si cu dreptul civil) uiti de la o repriza la alta toate notiunile.
Prin urmare – m-am inarmat cu rabdare si cu un pix. Apoi am luat o foaie de hartie si am notat notiunile cele mai importante – si “am infrant!” ca sa citez un clasic in viata :). Bineinteles ca nu o sa reproduc aici sinteza sintezei lui Eliade! Cine vrea nu are decat sa isi bata capul :).
Pe scurt insa voi da cateva detalii:
Patanjali este autorul unui tratat (Yoga-Sutra) de Yoga clasica (exista insa nenumarate forme de yoga).
Yoga – inseamna azi orice forma de asceza, meditatie.
Yoga clasica este insa in sine un tip de filosofie indiana (dar nu un sistem de filosofie in sens occidental). E o viziune de fapt a lumii – explicand modul cum functioneaza aceasta si avand ca scop “mantuirea” – eliberarea omului (eliberarea spiritului) de ignoranta prin tehnicile yoga. Mantuirea in yoga este complet diferita de sensul crestin al cuvantului.
Yoga porneste de la faptul ca totul in lume este suferinta. Suferinta la randul ei isi are radacinile in ignoranta adica in confuzia vietii psihomentale cu sinele/ spiritul (purusa). Mantuirea este de fapt eliberarea spiritului adica constientizarea diferentei intre acesta (spiritul, sinele) si natura/materia/prakrti (ce inglobeaza si viata psihomentala, si cosmosul si multe altele). Eliberarea spiritului se obtine prin cunoastere si prin tehnicile yoga (meditatie, ascenza etc) ce sunt descrise in capitolele urmatoare. Se ajunge astfel la libertatea absoluta.
Cartea mai are si o parte in care sunt descrise diferentele intre yoga si alte credinte, sisteme indiene/ asiatice (budism, tantrism, hathayoga, upanisadele etc.). Aici, evident, m-am pierdut! si nu am mai insistat ca ar fi insemnat sa stau sa caut informatii despre toate aceste filosofii, religii, credinte etc – prea mult pentru o “casnica” 🙂 (cel putin pentru moment).