In suflet, ca pe-o cale pustie, sunt rascruci,
Intretaieri de drumuri salbatice, straine,
Ducand spre patru colturi…Pe care sa apuci?
Meleagurile-s rele si nimeni nu-i cu tine.
Raspantia e moarta, si cati s-au perindat
Nu ti-au lasat o urma, un semn care s-arate
De-a nimerit vreunul pe drumu-adevarat…
Doar cruci fara de slove de-a lungu-s presarate.
Un han, din care numai peretii-au mai ramas,
Cu hruba parasita, un put far izvoare
Si-un plop uscat alaturi, ca o spanzuartoare,
Iti spun ca nu e loc facut pentru popas.
Te simti pierdut departe…rascrucile-s pustii,
si-ai vrea sa fugi din aste paragini blestemate.
…In suflet sunt prapastii: ajungi fara sa stii
Si soavai la o furca de drumuri neumblate.
(nu ma pot abtine 
imi place Voiculescu)