Gia’s Blog

“Conform traditiei populare romane, exista trei papi si trei culori. Primul, invesmantat in alb, este episcopul Cetatii Eterne si suveranul pontif al Bisericii universale. Al doilea, investmantat in rosu, e cardinalul sau insarcinat cu Dicasterul (ministerul) Roman al Evanghelizarii Popoarelor, denumit candva Sacra Congregatie pentru Propaganda Credintei, a carei autoritate se extinde la toate teritoriile de misiune a Bisericii Catolice. O adevarata Biserica in Biserica, un adevarat stat in stat al carui sediu se afla in mod simptomatic in opozitie cu Vaticanul, in Piata Spaniei, pe celalalt mal al Tibrului. Cel de-al treilea papa ar fi superiorul general al iezuitilor. Imbracat intr-o sutana neagra, el isi are resedinta la doi pasi de primul, caci pentru a-ti raspandi razele in lume trebuie sa fii cat mai aproape de centru.”

(Herve Yannou – Iezuitii si Compania, Nemira, Bucuresti 2008).

***

Cartea din care am citat are un merit deosebit si anume faptul ca isi trateaza subiectul intr-un mod documentat, realist dar in acelasi timp atractiv si pentru un cititor nefamiliarizat, reusind sa aduca un strop de cunoastere asupra “mitului complotului iezuit”. Autorul adopta initial o abordare istorica de la originile ordinului iezuitilor si viata intemeietorului sau – Iganatiu de Loyola, prezinta apoi etapele evolutive principale: extinderea ordinului, suprimarea sa in 1773 , restauratia in 1814 (a doua Companie) , expansiunea, liberalismul (a treia Companie) din timpul generalatului lui Pedro Arrupe (singurul general ce a demisionat) ce a intrat in conflict cu Papa Ioan-Paul al II-lea,  Compania in zilele noastre (a patra Companie) ce numara 19.000 de membri.

Aflam despre iezuiti ca sunt singurul ordin ce pronunta un legamant de obedienta fata de papa (pe langa celelelalte trei: castitate, saracie si obedienta in cadrul ordinului), nu are o ramura feminina (singura exceptie fiind Ioana de Austria – unica iezuita din istorie, admisa in secret sub numele de Matteo Sancez), niciun papa nu a fost iezuit (cu toate ca se spune ca doi cardinali iezuiti ar fi avut reale sanse in alegerile succesorului lui Ioan-Paul al II-lea). In general, iezuitii s-au concentrat asupra misionarismului: au fost printre putinii care au reusit sa patrunda in spatiul imperiului chinez (iezuitii erau astronomii de curte), au incercat sa intre in legatura cu lumea islamului dar si sa sustina populatia saraca in tarile Americii de Sud. Iezuitii sunt mai cu seama cunoscuti ca excelenti profesori (in scoli iezuite au invatat personalitati ca Moliere, Voltaire, Mitterrand, Clinton, Fidel Castro etc.) dar si excelenti oameni de stiinta (un grup de iezuiti spanioli din cadrul Universitatii de la Salamanca au fundamentat ideea de piata libera inaintea lui Adam Smith, tot ei au pus bazele primului centru de cercetare in bioetica).

Foarte interesante mi se par si incursiunea in viata si evolutia Bisericii Catolice si a Vaticanului, prezentarea conflictelor din interior, a tendintelor si abordarilor trecute si contemporane dar si informatiile mai putin cunoscute – de exemplu faptul ca Papa Ioan-Paul I (antecesorul Papei Ioan-Paul al II-lea) a murit suspect la 33 de zile de la numirea sa (varsta pe care o avea Isus cand a murit), ultimul document la care lucra (si urma sa fie dat publicitatii in ziua urmatoare) fiind un lung rechizitoriu la adresa iezuitilor (ce a fost facut totusi public imediat dupa alegerea sa de catre Papa Ioan-Paul al II-lea).  Sunt detaliate si momente conflictuale precum criza din Zambia din 2002 sau incidentul din Regensburg.

In concluzie eu ma bucur ca am avut rabdarea sa o citesc si daca va intereseaza subiectul este o sursa buna de informare.

If you're new here, you may want to subscribe to my RSS feed. Thanks for visiting!