Goethe & Faust

Am citit Faust ca parte din proiectul meu cultural pe 2014. Introducerea explicativa cu privire la proiect este aici. Pentru alte informatii despre nemti apasati pe aceasta categorie de posturi din blog.

Goethe

Sunt mandra sa va anunt ca nu imi mai e frica de Goethe! M-a linistit mult Noica si cartea lui Despartirea de Goethe in care explica in 12 puncte de ce Goethe nu e un filosof 🙂 Si daca nu e un filosof mie nu imi mai e frica de el :))

Lasand gluma la o parte, cartea lui Noica mie mi-a fost de mare ajutor. In plus va invit sa ascultati urmatorul documentar despre Goethe, e foarte interesant:

Faust

Faust al lui Goethe nu poate fi tratat intr-o pagina de blog. Incerc sa dau insa doar cateva idei de cultura generala:

– Faust e un mit vechi originar din folclorul german, exista mai multe povesti pe tema asta: o piesa de teatru scrisa de  Christopher Marlowe, drama lui Goethe, o opera (mai multe chiar), Maestrul si Margareta (Bulgakov), Doctor Faustus (Th. Mann).

– povestea e simpla si are drept punct de plecare “pactul cu diavolul”. Ce obtine Faust in schimbul pactului difera de la opera la opera.

– Faust al lui Goethe e in versuri (!!!) are doua parti destul de diferite si se indeparteaza mult de la legenda:

1. Faust I – este cel pe care il stim cu totii – cel cu Margareta (apropo episodul Margareta – Gretchen este inventia lui Goethe). Un rezumat al rezumatului (nu foarte reusit) gasiti aici. Mie mi-a placut mult, mult – uneori e foarte amuzant si e chiar usor de citit (am avut traducerea lui M. Nemes – editia III). Il recomand!
2. Faust II – e cu totul alta treaba – e plin de mitologie greaca, simboluri si are un fir narativ complicat rau. E atat de complicat incat nu poate fi pus in scena (Noica spunea ca e pacat ca nu s-a facut niciun film macar – idee interesanta).  Rezumatul il gasiti aici. Pentru Faust II m-am rezumat sa citesc interpretarea lui Noica mai ales dupa ce am citit urmatoarea fraza “Do not go to the library to read Faust II without necessity!” 🙂

– Mie Faust mi se pare ca duce un pic cu Divina Comedie a lui Dante in mai multe puncte dar in special in episodul final cand Gretchen ii duce sufletul lui Faust in Paradis  (cum il duce si Beatrice pe Dante) – eternul feminin salvator. Si soarta operelor mi se pare asemanatoare: ambele au doua parti una mult mai reusita (literar, simbolic etc) decat cealalta (la Dante – Paradisul, la Goethe – Faust II) dar lumea sfarseste prin a tine minte/a citi numai partea mai putin interesanta (la Dante – Infernul, la Goethe – Faust I).

Redau in cele ce urmeaza un pasaj foarte amuzant – momentul in care Faust doreste sa fie reintinerit si Mefisto ii povesteste cum se face in general aceasta treaba 🙂

“Mefisto: […] Sa-ntineresti, e un remediu simplu; […]

Faust: As vrea sa il stiu!

Mefisto: Prea bine! E un leac

Fara de doctori, vraji, nimic nu costa:

Afara iesi in camp, treci la atac,

Si ara, sapa, drept riposta;

Fa-ti rostul si sa-ti fii pe plac

In stramtu-ti cerc fara prihana,

Hraneste-te cu simpla hrana;

Traiesti ca vita intre vite,-ngrasi

Ogorul, strangi recolta, te simti bine;

E leacul cel mai bun, sa nu te lasi,

Tot tanar ca octogenar spre te-amentine.

Faust: Nu sunt deprins si imi exprim dispretul,

Caci nu-mi sta bine-n mana cu harletul. 

Un trai ingust nu e de mine-asa.” 

si de asta e nevoie de vraja babei si mana lui Mefisto ca sa intinereasca Faust – dar noi trebuie sa fim cu bagare de seama, ca nu avem nici vrajitoare si nici cu Mefisto nu suntem prieteni 🙂

Viitorul suna bine 🙂

Urmatoarele planuri de lectura din Goethe includ: Suferintele tanarului Werther si Afinitiatile elective.

In paralel cochetez sa ma apuc si de Th. Mann – Doctor Faustus.

Revin