browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.

Zambesc…

Posted by on January 18, 2008

Zambesc
Da…zambesc…uneori cabotinii au si acest efect asupra mea…Am citit undeva un post tare interesant despre Penelopele zilelor noastre…care inca mai tes si mai asteapta un Ulise modern ce are mobilitatea unei mingi de ping-pong si elasticitatea unei gume de mestecat:…pe scurt in imaginatia mea scena se petrece cam asa:Ulise: M-am intors draga mea…am fost prin lupte si razboaie…m-am pierdut in compania uneia si a alteia, stii femeile din ziua de azi nu mai sunt ce au fost o data…
m-am pierdut in mine, in iluziile mele, in dorinta mea continua de a deveni barbat, am luptat si m-am zbatut sa ma regasesc…si mi-am dat seama…toata aceasta lupta, tot acest zbucium, tot acest drum initiatic mi-au aratat calea…
acum stiu ce e cu adevarat important in viata mea…cum nu ti-ai dat seama? tu draga mea…doar tu, tu esti steaua polara pe cerul vietii mele…

(si in loc sa ii cante refrenul din melodia asta)

Penelopa (evident contrariata, dar si mandra oarecum joaca tare): Ulise…lucrurile se schimba uneori…o nu, nu asa cum crezi tu, nu, nu e nimeni in viata mea…tu, doar tu Ulise ai fost singurul…

(si cu pieptul umflat si mandru continua)
dar eu Ulise vezi tu, sunt mare acum…am cariera, am job, am colege si mai ales colegi de serviciu care ma apreciaza (am descoperit si oameni mai inteligenti decat tine)…viata mi-a demonstrat ca pot respira si fara tine …

(dar de frica sa nu piarda totusi oportunitatea)
dar Ulise gandul meu mi-a fost in fiecare clipa doar la tine…umbra ta ma urmareste, ochii tai ma tintuiesc, melodiile noastre ma fac sa sufar…si mi-a fost si mie greu, atatea dimineti singure m-au facut o femeie infailibila…tu nu stii Ulise ce am devenit eu acum…nu mai sunt copilul pe care sa il protejezi tu, nu, nu, nu…

(si contrariata) De ce ai venit? De ce vrei sa imi tulburi linistea?

Ulise: Vai Penelopa…nu stiu…ceva ma face sa ma intorc mereu la tine (si pentru ca stiu drumul)…orice as face acul busolei mele arata invariabil spre tine (desi ma mai pierd uneori si la polul opus)…si apoi draga mea m-am schimbat…uite ti-am adus flori si bomboane, sunt gentil acum, am invatat multe, am venit prea tarziu??

As mai scrie mai multe dar trebuie sa ajung la birou,

Va pup,

Gia

P.S. Poza e facuta intr-un muzeu la Roma, intr-o clipa de relaxare, destindere si implinire sufleteasca (si un pic de matzaiala evident).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*