Gandul la zbor

Mi-e gandul la zbor…ai visat vreodata ca zbori? ai visat vreodata ca plutesti? daca da…ma intelegi, daca nu, crede-ma este superb…am visat o data ca pluteam…ca aveam magica posibilitate de a ma desprinde de sol si pluteam…si le explicam tuturor ca e simplu…ca oricine poate sa o faca, ca e simplu de tot, trebuie doar sa iti simti inima usoara si sa te impingi in sus, le explicam ca e ca si cand ai inota pe verticala (desi intre noi fie vorba eu nu stiu sa inot). Trageam aer in piept si ma inaltam cam un metru deasupra solului si pluteam…si din plutirea mea le explicam tuturor ca e simplu, ca pot si ei sa o faca…(in treacat fie spus in sens figurat si acum cred ca oricine poate sa o faca…trebuie doar sa isi simta inima usoara 🙂 )

Asta era in vis, dar sentimente si senzatii asemanatoare am mai simtit si alta data fizic, reale…cand m-am imbatat cu bucurie, cand am simtit atat de multa fericire incat pluteam…nu fizic, doar sufletul meu plutea…

…cam asta simt si cand se desprinde avionul de pe sol…secunda aia cand iti simti sufletul in gat ca simte inertia ca ar fi trebuit fizic sa se situeze mai aproape de centrul Pamantului cu o farama…cand se desprinde avionul de pe sol e o bucurie si o fericire maxima, ma simt imponderabila, imi las capul pe spate sa imi inving usoara senzatie fizica de greata si sunt fericita, ma uit fascinata la nori sau la lumini, ma gandesc la multe lucruri si sunt fericita, implinita…de aia nu imi plac pilotii care decoleaza prea brusc, din scurt (cam cum sunt cei de pe KLM – ce ma intereseaza pe mine ca e pista scurta in Amsterdam si ei sunt super profi?!)…mie imi place sa se simta ca nu e chiar asa de usor sa decolezi, sa se prelungeasca putin desprinderea de pe sol, sa simt o secunda nesiguranta pilotului, sa nu anticipez eu cand m-am ridicat…oare acum? daaaa…plutim, si totul pluteste…

Stiu, sunt zuzu…dar daca voi nu simtiti toate astea, nu stiti ce pierdeti…

Mai are rost sa o spun? Imi place sa zbor…este un sentiment de libertate neingradita…daca reusim sa zburam, sa plutim, atunci putem reusi totul, e doar un fosnet de aripi…