Foto: Rome – Villa Borghese
Pana mai ieri faceam intuitiv asta (in principal pentru a imi apara opiniile si mai putin pentru a distruge argumentatii), astazi am aflat insa ca orice discutie de acest gen poate fi sintetizata si reprodusa intr-un schelet la modul cat se poate de stiintific (mi-e si rusine ca, desi sunt pasionata de logica, nu m-a interesat pana acum dialectica eristica).
Ceea ce de la bun inceput este interesant e faptul ca dialectica se disociaza de aflarea adevarului obiectiv finalitatea sa fiind doar sa prezinte modul in care ne putem apara opiniile si a le infirma pe ale adversarului (fara a tine cont de cautarea adevarului – mai ales ca acesta nu este absolut).
” A te lasa tarat in confuzie sau contrazis printr-un sir aparent de argumente valabile, cand stii ca, de fapt, ai dreptate, sau a-i contrazice pe altii stiind ca nu ai dreptate – asta se intampla deseori, iar cine iese victorios dintr-o cearta nu s-a bazat, foarte adesea, decat pe viclenia si abilitatea cu care si-a aparat consideratiile, si doar rareori si pe corectitutidinea puterii de judecata cu care si-a formulat enuntul” scrie Schopenhauer in “Dialectica eristica”.
Mai spun doar ca dupa stratagema aplicata (fie chiar si intuitiv) se poate vedea cu usurinta cat de (ne)rafinat intelectual este adversarul.
Numai bine,
G.
P.S. Celor obisnuiti sa citeasca printre randuri…nu va mai obositi ochii degeaba…nu e in cele de mai sus niciun mesaj criptat…