marmurile mele prinse-n lut. splendida deturnare
“(…) am grijă şi-a spus şoptit pentru prima dată
sunt un perfecţionist
şi s-a privit în oglindă
lutul era acolo
pe el
statornic
singur el cu lutul lui
fără nimeni altcineva (…)”
de Plopeanu Petrache