Dear All,
Iertati-ma dar la ora asta trebuie sa apelez la ready made materials…mai jos este o opinie (nu legala :D, ca am avut de astea destule azi) ce a fost publicata anterior pe un forum de profesionisti. Ce nu am spus initial este ca atunci cand citeam documentul din care v-am extras citatatele de mai jos, eram seara tarziu …la birou…singurica…si am simtit niste sentimente pe care mi-e tare greu sa le descriu. Am simtit ca sunt prea mica eu sa citesc asa ceva 🙂 si ca nu pot sa apreciez inestimabila comoara din fata mea la intreaga ei valoare…va lasa sa cititi…enjoy
Extras din testamentul unui OM:
Partea introductiva instituie ca legatar o anumita Facultate.
„Facultatea…din Bucuresti, din venitul ce va incasa, va acorda in fiecare an dupa chibzuinta consiliului profesoral ajutoare studentilor merituosi si lipsiti de mijloace sau burse pentru studierea (…) in strainatate, toate purtand numele meu. Afara de aceasta din trei in trei ani se va decerna un premiu, purtand deasemeni numele meu celei mai bune teze sustinute la facultatea noastra in specialitatea (…)”
in plus:
„Am cautat in toata viata mea sa nu fac nimanui vreo nedreptate, sa ma calauzesc numai dupa regulile onoarei, de sentimentele de caritate inerente oricarui om civilizat. De aceea voi putea muri oricand cu constiinta impacata”.
Concluziile le las pentru constiinta fiecaruia. Pe mine m-a facut sa inteleg ca au exitat tot timpul oameni valorosi. Din pacate nu pot sa nu ma intreb: exista oare asemenea oameni in ziua de azi?
Somn usor,
Gia