Gia’s Blog

Azi am fost de fatza la o incalcare flagranta a protocolului si culmea e ca am fost printre putinii care si-au dat seama si asta fara sa fi studiat vreodata problema. Bag de seama ca noi, romanii, si cand suntem civilizati si cu cele mai bune intentii, tot suntem depasiti de problema diplomatiei si de reguli …

Nu-i nimic! ne rafinam noi…peste vreo 3 generatii…

“De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.”

(Glossa)

Admir oamenii care dupa un an de “blogareala” inca mai au chef sa scrie cate ceva…eu una am cam renuntat pentru ca sincer m-am saturat sa scriu mereu ca sunt obosita, deprimata, suparata, enervata…si asa sunt…daca o scriu nu dispare, dimpotriva imi sare in ochi precum raza de soare de sambata dimineata care iti sfredeleste simturile si iti aduce aminte ca inca nu e duminica si de mult oricum week-end-ul nu iti mai apartine in totalitate…

Deci la ce bun? Sa te plangi cand nu intrezaresti nici o solutie si mai ales cand la sfarsitul zilei de oboseala stai si iti faci bilantul si iesi pe minus la realizarile pe care ti le-ai fi dorit, care erau rezonabil posibile, dar care din motive ce imi scapa mai tot timpul, nu se indeplinesc…

In fine ce urasc mai recent este dublarea muncii, utilizarea repetitiva si ineficienta a resurselor pentru rezultate mediocre. Creierul meu pur si simplu se impotriveste constant la incercarea de a-l utiliza pentru o munca inutila, imi pune piedici si ma lipseste de randament…urasc sa ma invart in jurul cozii fara un progres real, detest agitatia si risipa de energie inutila, detest stilul de munca ce se doreste a arata o amplificare inconsistenta, nefundamentata a volumului real de munca…

Sunt suparata…imi place ca atunci cand pierd timpul sa fie alegerea mea, sa decid eu ca am nevoie sa pierd timpul si nu sa mi-l piarda altii…dar noi din pacate nu mai suntem de mult stapani pe timpul nostru…

Si sunt mult prea obosita sa mai pot sa fiu dezamagita…e un blocaj.