Gia’s Blog

Anul asta nu am fost la vot…mi s-a parut ca nu am ce vota…rezultatul alegerilor mi-a dat dreptate, dar imi pare rau! cineva mi-a spus ca datorez asta celor care au murit pentru ca eu sa pot vota…si avea dreptate intr-un fel…am replicat ca mai bine aprind o lumanare, si am aprins…

…dar oare e suficient?

Aveam 9 ani si amintirile imi sunt foarte vagi…intr-un oras mic de provincie din Moldova, stirile ajungeau mai greu…noi copiii ne pregateam ca si acum de Craciun…eram fericiti ca urma sa colindam si sa adunam mici avutii…imi aduc aminte insa de mama ingrijorata…vorbind in soapta cu vecinele din fata blocului in timp ce eu tavaleam covoarele prin zapada sa le curatam…si mi s-a parut suspect…apoi imi mai aduc aminte si ca “tovarasa” la scoala era crispata si cam atat…

…imi mai aduc aminte cum toti au fost fericiti ca “tovarasul” a fugit…pentru mine era un total non-sens…”tovarasul” fiind cel iubit de toti, cel care avea portretul in clasa la scoala, cel pentru care mai ca lesinasem pe stadion la manifestatie pe 23 August…apoi imi mai aduc aminte cum urlau niste “neni” in plover la TV “libertate”…

…au urmat povesti de groaza spuse dupa vacanta la scoala “doamnei” (ne-a fost greu sa ne obisnuim si sa uitam de “tovarasa”)…despre grozaviile de la Timisoara…

…au urmat apoi, Jeli-bon si acadele, desenele animate, seriale TV, blugii elastici, camasile in patratele si bocancii aferenti…si multe altele…

…la multi ani dupa…cineva mi-a spus ca ma aflu vizavi de locul unde a fost judecat “tovarasul” …si aproape in fiecare seara trec pe langa cimitirul unde “tovarasul” este inmormantat (in treacat fie spus mie executia lor mi-a provocat mila)

Azi, sunt absolut convinsa ca, la firea mea razboinica si dornica de libertate, cu orice pret, nu m-as fi putut adapta acelui regim…nu stiu ce as fi facut insa imi pare rau de un lucru:

…am crezut-o pe “profa” de istorie cand a spus ca “istorie” e numai dupa ce trec minimum 50 de ani, ca numai atunci a trecut suficient timp pentru ca interesele oamenilor implicati in evenimente sa fie stinse si sa se poate vorbi sincer, scrie obiectiv despre evenimente…am crezut-o si am fost ferm convinsa ca nimic din ce s-a publicat despre revolutia noastra nu avea cum sa fie corect 100% …

…situatia noastra de astazi ( la 19 ani de la revolutie) ma fac insa sa am mari dubii in ceea ce priveste “disparitia” peste 50 de ani a intereselor. Si imi pare rau ca nu am facut nici cel mai mic efort pana acum sa ma documentez sau sa incerc macar sa aflu cate ceva din dedesubturile revolutiei (sau rascoalei?!).

Asadar, haideti sa nu uitam ca totusi viata noastra a tuturor a fost schimbata in bine de niste oameni care au avut atunci curaj, sa nu ii uitam, sa le aprindem macar o lumanare conform traditiei noastre…iar eu, pentru ca tot e timpul obiectivelor, planurilor si estimarilor, imi propun pentru anul care vine sa citesc cat mai multe despre acest eveniment…daca aveti sugestii le astept…

A venit din nou noiembrie amarui…si totusi melodia mea favorita (curios lucru) nu e una trista  si chiar o ador…

Am norocul uneori sa citesc in scop profesional unele randuri absolut impresionante.

Extras dintr-un testament de la 1833 (al unui domnitor):

“Si prin multe alte fapte dovedesc crestinii ortodocsi iubirea frumosului si a binefacerei, ceea ce se considera ca simbol al sfintei si neprihanitei noastre credinti, dar mai cu seama de infiintare si infrumusetare de biserici, dupa puterea si bunavointa credinciosilor si prin ceea ce fac pentru placerea nevinovata si petrecere placuta a poporului. De o asemenea dorinta si zel fiind si noi indemnati pentru realizarea acestor doua lucruri, si spre acest sfarsit luand ca prilej mosia noastra (…).Mai intai am am cladit pe aceasta mosie o casa falnica de vara impreuna cu o gradina si am construit o alee frumoasa cu arbori jur imprejur, si un helesteu bine ingrijit, cu o moara pe dansul, si pe urma am inaltat in gloria lui Dumnezeu si o biserica (…)

Pentru permanenta conservare si existenta lor in aceeasi stare actuala, si pentru ca dupa incetarea noastra din viata sa nu ajunga, sau din neingrijire sau din nesocotinta urmasilor nostri, prin ruinarea lor putin cate putin a se pustii cu totul si a se zadarnici ostenelile si proiectele noastre; avand mai cu seama sub ochii nostri multe exemple ale unor intamplari triste, diferitele cladiri domnesti si publice reduse in ruine, am gasit cu cale si drept, exceptionand citata mosie (…) din a noastra totala avere sa o dedicam cu a noastra buna si inviolabila vointa Sfintei Manastiri, cladita de noi dupa cum am zis, pentru vecinica noastra pomenire (…)”

Nu mi-am putut lua ochii de la aceasta statueta…este impresionanta privirea preotului din vechiul regat egiptean ce se ruga pentru cei adormiti…parca priveste la tine, prin tine, in viitor, in trecut, in eternitate…

Siento que te conozco hace tiempo,
de otro milenio, de otro cielo.
Dime si me recuerdas aun,
solo con tocar tus manos
puedo revelarte mi alma.
Dime si reconoces mi voz…