Gia’s Blog

Anul asta nu am fost la vot…mi s-a parut ca nu am ce vota…rezultatul alegerilor mi-a dat dreptate, dar imi pare rau! cineva mi-a spus ca datorez asta celor care au murit pentru ca eu sa pot vota…si avea dreptate intr-un fel…am replicat ca mai bine aprind o lumanare, si am aprins…

…dar oare e suficient?

Aveam 9 ani si amintirile imi sunt foarte vagi…intr-un oras mic de provincie din Moldova, stirile ajungeau mai greu…noi copiii ne pregateam ca si acum de Craciun…eram fericiti ca urma sa colindam si sa adunam mici avutii…imi aduc aminte insa de mama ingrijorata…vorbind in soapta cu vecinele din fata blocului in timp ce eu tavaleam covoarele prin zapada sa le curatam…si mi s-a parut suspect…apoi imi mai aduc aminte si ca “tovarasa” la scoala era crispata si cam atat…

…imi mai aduc aminte cum toti au fost fericiti ca “tovarasul” a fugit…pentru mine era un total non-sens…”tovarasul” fiind cel iubit de toti, cel care avea portretul in clasa la scoala, cel pentru care mai ca lesinasem pe stadion la manifestatie pe 23 August…apoi imi mai aduc aminte cum urlau niste “neni” in plover la TV “libertate”…

…au urmat povesti de groaza spuse dupa vacanta la scoala “doamnei” (ne-a fost greu sa ne obisnuim si sa uitam de “tovarasa”)…despre grozaviile de la Timisoara…

…au urmat apoi, Jeli-bon si acadele, desenele animate, seriale TV, blugii elastici, camasile in patratele si bocancii aferenti…si multe altele…

…la multi ani dupa…cineva mi-a spus ca ma aflu vizavi de locul unde a fost judecat “tovarasul” …si aproape in fiecare seara trec pe langa cimitirul unde “tovarasul” este inmormantat (in treacat fie spus mie executia lor mi-a provocat mila)

Azi, sunt absolut convinsa ca, la firea mea razboinica si dornica de libertate, cu orice pret, nu m-as fi putut adapta acelui regim…nu stiu ce as fi facut insa imi pare rau de un lucru:

…am crezut-o pe “profa” de istorie cand a spus ca “istorie” e numai dupa ce trec minimum 50 de ani, ca numai atunci a trecut suficient timp pentru ca interesele oamenilor implicati in evenimente sa fie stinse si sa se poate vorbi sincer, scrie obiectiv despre evenimente…am crezut-o si am fost ferm convinsa ca nimic din ce s-a publicat despre revolutia noastra nu avea cum sa fie corect 100% …

…situatia noastra de astazi ( la 19 ani de la revolutie) ma fac insa sa am mari dubii in ceea ce priveste “disparitia” peste 50 de ani a intereselor. Si imi pare rau ca nu am facut nici cel mai mic efort pana acum sa ma documentez sau sa incerc macar sa aflu cate ceva din dedesubturile revolutiei (sau rascoalei?!).

Asadar, haideti sa nu uitam ca totusi viata noastra a tuturor a fost schimbata in bine de niste oameni care au avut atunci curaj, sa nu ii uitam, sa le aprindem macar o lumanare conform traditiei noastre…iar eu, pentru ca tot e timpul obiectivelor, planurilor si estimarilor, imi propun pentru anul care vine sa citesc cat mai multe despre acest eveniment…daca aveti sugestii le astept…

rezumativa, dezlanata dar (sper macar) fara greseli de gramatica …

01.07 a.m

Acum vreo ora si ceva am ajuns acasa…evident obosita, un efort nenecesar dar util (cred eu) pe ziua de azi si cumva fortat de imprejurari externe. In cartier spre toata surprinderea noastra lucrarile de asfaltare au continuat si dupa trecerea alegerilor. Incantare deplina!…am parcat masina in curte si am vazut cum ne astepta pisicutza noastra in geam (mandra sa ne arate faptele ei marete pe ziua in curs - fara alte comentarii). O baie lunga si un rasfatz deplin, ca intotdeauna ma incanta cabina de dus etansata perfect spre pastrarea aburilor calzi, remdiu adorat de o persoana cu circulatie periferica proasta (ca sa nu trimit, cum ar face mama, la particularitati viperine) butonez radioul incorporat, raman pe un post cu muzica clasica…relaxare…ies si pasesc pe gresia asezata perfect, in tabla de sah alb-bleumarin, in unghi de 45 …sunt multumita…imi imbrac pufosul halat de baie (suvenir din Paris)…ma intalnesc cu sotul meu care se cearta cu diverse lucruri asezate aiurea…matza sta tolanita in pat…ne matzaim amandoua si imi aduc aminte de cateva opinii pe care le-am tot auzit/citit zilele astea referitoare la cat de naspa e tara noastra…si realizez brusc ca imi place sa traiesc in tara asta …

inainte sa ma contraziceti puternic va spun doar ca la ultimul “recensamant” am constatat ca anul acesta am vizitat 12 tari diferite (evident pentru un timp scurt, fara sa am deloc pretentia ca as putea sa stiu cum exact se traieste acolo)…si nu sunt nici pe departe (si nici nu am fost) un copil de bani gata…

afirmatia o fac in contextul in care in Romania poti inca prin mijloace cinstite, multa munca, un dram de noroc si un strop de intelepciune sa pornesti de jos si sa ajungi sa iti indeplinesti multe visuri fara sa fie nevoie sa iti apleci spatele sau sa iti inclini fruntea…inca se mai poate, depinde de fiecare ce alege…

…evident ca daca te multumesti ca unii sa pleci la ora 4 si sa te plangi de aglomeratie, sa faci declaratii pompoase si ridicole ca ti-ai gasit vocatia pe viata dar sa o parasesti cu prima ocazie (cand iti flutura cineva vreo suta de euro in plus), sa fii incantat ca vremea trece leafa merge, sa nu te intereseze ca orice lucru pe care il faci (inclusiv in cadrul “sarcinilor” de serviciu) te reprezinta si spune totul despre imaginea ta, nu poti sa dai vina ca te-ai nascut in Romania (sau intr-o familie saraca, sau intr-un colt uitat de lume sau fara noroc) pentru insuccesul tau sau mai rau pentru succesul altora …

nu poti sa o faci si nu ai dreptul sa o faci atat timp cat nu ai facut nimic sa schimbi ceva, cat ai asteptat sa pice para malaiatza, atat timp cat ai acceptat si tu umilinta unor cozi si nesimtirea unor functionari (fara sa faci o mica si eleganta sesizare), atat timp cat nu ti-ai exercitat drepturile pe care le ai ca cetatean al acestei natii (nu ai votat, nu ai depus vreo petitie, nu ti-ai exprimat niciodata in mod oficial vreo opinie, nu te-a interesat care au fost premisele situatiei economice in care ne regasim si nici macar nu ai incercat sa previzionezi cat de grele vor fi vremurile din imediata apropiere)…in achimb, te-ai lamentat, te-ai eschivat, ai inchis ochii la spaga, coruptie, mita, ai umflat si tu buzunarele doctorilor dand vina pe sistem…

Eu cred ca pana nu vom ridica cat de cat standardele moralitatii noastre, pana nu vom intelege ca este si de responsabilitatea noastra sa schimbam ceva, pana nu vom intelege ca seriozitatea fiecaruia e un lucru necesar intr-o tara civilizata si salubra, nu ne putem plange ca e rau in Romania…din simplul motiv ca in lipsa unui regim dictatorial si in prezenta unor resurse lacunare dar totusi existente si a unui capital uman imens, noi suntem Romania, noi o reprezentam, noi toti suntem vinovati si noi toti putem schimba ceva…

P.S. Va asigur ca aici nu se ascunde nicio conotatie politica!

E clar: politica e la moda…si a invatat sa se “combine” (cum imi spunea azi un cunoscut pe care l-am contactat din politete) cu IT-ul.

Un exemplu prestigios gasiti aici. M-am tot gandit daca e pe bune sau nu, daca omul ala se ia in serios…o partea a personalitatii mele inca mai crede ca e o gluma, cealalta insa (cea mai rationala) traieste inca cu spaima ca ar putea fi adevarat. Daca mai de mult spuneam “Doamne fereste-ne de justitie!” acum ma gandesc ca de legiuitori si de administratie ar trebui sa ne temem mai rau.

Cel de-al doilea exemplu (din fericire nu la fel de prestigios) e chiar cunoscutul cu pricina, care, cu toate ca abia a fost in stare sa termine o facultate (hands-free-ul sa traiasca) imi da de inteles nonsalant ca face si facultatea de drept si ca vrea ca pe viitor sa se ocupe exclusiv de politica (Doamne pazeste!). Eu ma comport cat se poate de “politically correct” cand vine vorba de prosti dar numai cat stau in banca lor…gandul ca din taxele pe care eu le platesc la stat se va achita indemnizatia unui senator/deputat atat de prost, si atat de pus pe “capatuiala” imi repugna total. Ca de fapt, m-am gandit mai bine, nu ma deranjeaza nici macar faptul ca nu e un geniu (ca nu numai de genii e nevoie pe lume) dar nu imi pot imagina nici macar un lucru util pe care l-ar putea face societatii, iar scopul pentru care intra in politica este mai mult decat evident.

Cred ca stiu si de ce simt atat de acut senzatia de sila, parca e congenitala, e o repulsie fizica…asa teoretic stiam ca pentru asta intra oamenii in politica si ca marea majoritatea lor sunt incompetenti…dar pana nu ii cunosti direct pe unii din ei, parca nu realizezi efectiv…e o idee nematerializata…

…ce pot sa spun decat sa ne fie rusine! tuturor celor care ne pierdem in obscur si nu ne asumam o astefl de responsabilitate (pentru ca realizam ca e o responsabilitate), sa ne fie rusine ca vom fi condusi de niste prosti! - si mie imi este!…spirit civic = 0 si ne mai miram de ce avem politicieni ca Vanghelie si Becali!

Si sa va spun un secret: nu e nevoie de faculatatea de drept sau de stiinte politice sa faci politica…

Azi de dimineata am invatat de la televizor ca:

1. “dreptul la refuz” este un drept constitutional;

2. “romanii cand vad ceva mare se sperie” si “…nu stiu cum sa o apuce” (era vorba de suma de la intretinere, rusinica de v-ati gandit la altceva).

(Asta ca ma tot miram cum de nu m-am mai uitat la TV in ultima vreme)