A mai ramas o zi…si va incepe o viata noua, fara trecut…
Desi nu sunt o fire matinala, au inceput sa imi placa diminetile…sa te trezesti langa cineva drag, sa simti cum pe la 6.00 matza vine si se cuibareste langa tine, sa intinzi mana automat sa o mangai, si sa adormi iar in timp ce ea toarce caiere de vise…sa te trezesti apoi cu cateva minute inainte sa sune ceasul, ca sa il opresti sa nu trezeasca brusc pe cineva si sa te cuibaresti la pieptul lui, ca un copil rasfatzat…si apoi sa te alinti, sa il mangai, sa il imbratisezi pana e constient…sa ii simti buzele pline cum te mangaie somnoros…ce toropeala placuta…
…apoi vine inevitabil ploaia de intrebari, iar ne trezim? da!, de ce? sa mergem la serviciu! pentru ce? :))
…in sufletul nostru am ramas copii…
Poate va va surprinde dar diminetile devreme in Bucuresti, inainte ca totul sa ia un ritm ametitor, imi aduce uneori aminte de Parisul si Viena in dezmortire, vazute cu ochi de turist…poate e din cauza razelor soarelui pe care le simti in astfel de dimineti cum se strecoara sagetator printre cladiri…diferenta este ca nu mai privesti pe furis oameni office in costumele lor elegante…ci ai devenit acum unul dintre ei…
…e 08.09 a.m. si razele soarelui reflectate in cladirea de sticla de pe coltĀ au incetat sa imi mai mangaie parul…e timpul sa lasam reveria…
AMR 1, AMR 1…abia astept…
Gia on September 19th, 2008 | File Under About me, Ganduri vesele, Imaginatie | No Comments -