Gia’s Blog

Gianna Nannini - Aria

Sai nascono cosi’
fiabe che vorrei
dentro tutti i sogni miei
e le racconterò
per volare in paradisi che non ho
e non è facile restare
senza piu’ fate da rapire
e non è facile giocare
se tu manchi
aria com’è dolce
nell’aria scivolare via dalla vita mia
aria respirami
il silenzio non mi dirà più
solleva il mondo
si portami con te
tra misteri di angeli
e sorrisi demoni
e li trasformerò in coriandoli di luce tenera
e riuscirò sempre a fuggire
dentro colori da scoprire
e riuscirò a sentire ancora quella musica
aria com’è dolce
nell’aria scivolare via dalla vita mia
aria respirami
il silenzio non mi dirà più
solleva il mondo
aria abbracciami
volerò volerò volerò volerò volerò…
aria ritornerò
nell’aria che mi porta via dalla vita mia
aria mi lascerò
nell’aria aria com’è dolce
nell’aria scivolare via dalla vita mia
aria mi lascerò
nell’aria… aria com’è dolce nell’aria

Gia on June 8th, 2008 | File Under Fotografie, Ganduri analitice, Muzica | 3 Comments -

Am scris candva, poate nu chiar in cel mai fericit moment, o declaratie-program-plan pentru acest an. Recitind imi dau seama ca am fost poate prea ambitioasa. Pe de alta parte daca iti doresti putin obtii (si mai) putin.

Astfel mi-am adus aminte cum am invatat eu foarte frumos ca un plan de afaceri si o strategie nu e nimic in lipsa implementarii si a mecanismelor de control. Prin urmare, daca tot suntem la sfarsit de an financiar si, calendaristic, e aproape sfarsit de 08 Q2 mi se pare interesanta o evaluare:

Imi propusesem:

* sa fac fotografie cat mai apropiata de modul profesionist!, sa merg la expozitii de fotografie, sa ma inscriu la cursuri de fotografie si sa merg in fototururi - nu am facut nimic :((
* sa vizitez cat mai multe tari si cel putin o destinatie mai exotica (am in vedere Kenya, Maroc, Tunisia, Algeria, Iran sau cel putin Egipt) - ok saptamana care vine plec in Egipt, mai e in plan Marsillia, Trier, Luxembourg, sudul Spaniei;
* sa citesc, sa merg la teatru, sa merg la Ateneu si la balet, sa vizitez muzee - indeplinire satisfacatoare
* sa fac echitatie, sa fac alpinism de sala, sa ma plimb cu bicicleta in parc - nu am facut nimic :((
* sa vad un spectacol al Scolii spaniole de calarie de la Viena!!! - inca nu, dar cu siguranta se va intampla
* sa vad un spectacol de patinaj profesionist - ok a fost super;
* sa merg la un concert de rock in Europa - inca nu dar aici se pune si Ro :)), merg la Metallica;
* sa imi petrec sarbatorile cu familia - ok ;
* sa am cat mai multe cine relaxante cu schimburi de idei cu cineva care imi e drag - indeplinire satisfacatoare , se poate si mai mult;
* sa imi ajut prietenii - indeplinire satisfacatoare , se poate si mai mult;;
* sa ma implic intr-un proiect de caritate (si sa imi fac strategia pentru proiectul personal la care visez si poate chiar sa incep sa il implementez) - nu am facut nimic :((.

Per total rezultate nu tocmai multumitoare, asa ca va trebui sa recuperez cat mai mult pe viitor!

Gia on May 16th, 2008 | File Under About me, Ganduri analitice | No Comments -

Am pornit pe un drum care nu imi place deloc…nu imi sta in fire sa fiu dezagreabila voit…din pacate, insa, mai trebuie sa reactionam si asa, altfel gandacii isi vor face cuib in bucataria noastra…Cu toate astea ma voi opri pentru o clipa…si voi adulmeca linistea ce sper eu sa nu fie dinainte de furtuna…sper ca starpiturile astea ce isi aroga origine umana sa isi vada de mucegaiul lor si sa nu mai emita pretentii…Vom vedea…

In alta ordine de idei ma tot gandesc la stratificarea noastra sociala…la clasa asta de copii de fosti securisti_parvenitii produsului democratic/pseudo-capitalist plini de fitze si lipsiti totalmente de bun simt.

Oare chiar vor disparea prin auto- reglajul mecanismului economic? Privesc rezervat aceasta posibilitate…Mi-e teama de altceva insa…mi-e teama de o noua clasa ce a inceput sa ii imite intocmai si in care ma descopar cu sfiala…”copiii multinationalelor”…oameni ce muncesc pe rupte fara pic de viata sociala/privata, ce au salarii indecent de mari pentru nivelul tarii noastre (nu si pentru munca depusa) dar care efectiv nu au timp sa cheltuiasca aceste sume. Si ce observ…comportamentul de maimuta…imitatia snobilor si fitzosilor, toate frustrarile se materializeaza ca un debuseu in sedinte prelungite de shopping in tara sau in strainatate, sedinte inutile si excentrice de SPA, periplu prin restaurante scumpe, achizitii de masini si ceasuri de cocalari si bombe blonde…nu judec, observ doar cu tristete (pentru ca ma regasesc si eu oarecum).

Oare cand ne vor disparea complexele cenusii survenite din epoci trecute cand toata lumea era identica? Si cand vom invata sa ne comportam fiecare conform cu ceea ce suntem? Cand vom intelege adevaratul mediu corporatist si cand vom invata sa folosim avantajele competitive pe care le avem spre progres real si sustinut?

Gia on April 6th, 2008 | File Under Ganduri analitice, Oameni de azi | 5 Comments -

Tot am fost acuzata ca nu stiu sa pun virgule…intr-adevar imi place sa folosesc punctele de suspensie pe post de pauza ca de virgule m-am saturat. Problema mea cea mai mare nu e legata insa de virgule ci de faptul ca nu stiu sa folosesc punctul.

Cand e timpul sa pui punct?

Regula initiala era ca propozitia e cea care se finalizeaza cu un punct si are un predicat. Ulterior am invatat insa si lucruri complexe…minunatia si genialitatea frazei…care prin folosirea numeroaselor artificii lingvistice sau de punctuatie iti permite sa pui punct dupa mai multe predicate (asa se pune in valoare si virgula - sau ma rog punctele de suspensie).

Si totusi cand e cazul sa pui punct? Dupa cate predicate, virgule, propozitii complementare…sa nu uitam ca o exprimare clara si concisa, directa, verticala implica folosirea unor propozitii scurte, deci multe puncte…

Fraza are insa si ea meritele ei…iti permite sa dezvolti ideile fluent fara pauze prompte, intempestive, fara sa fii obligat sa te reorganizezi si sa incepi cu litera mare (un avant ce solicita resurse suplimentare), iti permite sa devii bombastic sau sa pari interesant in fata tertilor. O fraza sinuoasa cu predicate aparent contradictorii si formulari oximoronice poate fi un indiciu de complexitate in sensul de implinire, de imbinare unitara a extremelor, de progres. Si totusi, in fraza te poti incurca…poti sa iti pierzi elanul pe care il aveai cand ai scris prima litera mare, iar la un studiu riguros al monotoniei functiei incifrate in fraza poti ajunge la concluzii greu de acceptat.

E greu de decis un echilibru intre propozitie si fraza si la fel de dificil e sa decizi cand e cazul sa pui punct.

Gia on March 27th, 2008 | File Under Ganduri analitice, Ganduri triste | 2 Comments -

Femeile se asemana mult cu pisicile…vor sa fie rasfatate, dar numai si exact in secunda in care isi doresc ele…in rest sunt independente, nu vin daca le chemi sau iti dau impresia ca ti-au facut o mare concesie… dar stiu sa se pisiceasca atunci cand interesul o cere…devin cuminti si obediente…doar pentru o clipa…in rest, pasesc gratios cu corpul de felina, urechile ascutite si coada in vant…de parca nu le-ar pasa de nimic…aparent doar…pentru ca femeile, intocmai ca si pisicile, au atentie distributiva si isi urmaresc in permanenta prada…iar prada nici macar nu are habar ca e vanata…

Femeile se joaca cu barbatii intocmai ca pisicile cu soarecii…le lasa libertatea sa se creada independenti pana nu trec prea departe de raza de influenta … limita in care pot marca destinul prazii…

Femeile dau foarte multa atentie primului venit si strainilor…se invart prietenoase in jurul lor…aparent flirteaza…se rasfata…in fapt, ca si pisicile, sunt extrem de curioase si vor sa stie cu cine au de-a face…adulmeca, se baga usor, usor pe sub piele, cuceresc subtil…si cand au reusit…dupa ce si-au marcat teritoriul, pleaca in cautare de teritorii necunoscute…

Cand se plictisesc, ca si pisicile, femeile isi stabilesc noi elemente de vanat…(isi) intind capcane si se prefac ca sunt intr-o adevarata vanatoare…doar de placerea jocului…

Cand sunt fericite, ca si pisicile, femeile torc…torc fire intortocheate de ganduri, iluzii si basme cu printi, lacuri si castele…si se asterne pe fata lor pacea senina si linistita de matza regina si stapana in tara ei…la casa ei…

Femeile, ca si pisicile, nu infrunta direct decat in cazuri extreme…de cele mai multe ori rezolva lucrurile diplomat … dar nu pregeta sa se infoaie (dublandu-si practic volumul - fie si numai al tonului) si sa scoata ghearele…dar o femeie ce se respecta, ca si pisicile de rasa…nu zgarie!!! ci musca…rau…

Ca si pisicile, femeile sunt orgolioase cu toate ca nu intotdeauna e evident … si mai sunt capabile de tot felul de mimici, gesturi, strambaturi, sprancene ridicate si alte expresii …descoperind si exersand zilnic toti muschii faciali…

Femeile sunt nostime in naivitatea lor la fel ca si pisicile, daca le-a lovit ceva ce nu a fost pronosticat si urmarit din timp…sunt dezorientate… dar cad tot timpul in picioare si se aduna rapid…la fel ca si pisicile au 9 vieti…

Gia on March 14th, 2008 | File Under Ganduri analitice, Tipologii umane | 14 Comments -