Va voi uimi probabil cand va voi spune ca nu m-au miscat prea mult Tour Eiffel si nici Champs Elysees insa mi s-a luat pur si simplu rasuflarea cand am vazut impresionistii la Musee d’Orsay si galeriile mesopotamiene din Louvre iar cand am contemplat Notre Dame de pe cheiul Senei (sau chiar de pe Sena) am simtit ca timpul s-a oprit in loc.
Ma bucur prin urmare ca nu am ascultat sfaturile cunoscatorilor ce s-au aratat sceptici de timpul scurt dedicat acestei excursii si care mi-au recomandat sa nu fac tocmai ceea ce eu imi doream mai mult (sa urc in Notre Dame, sa vizitez Louvre-ul etc).
Ma bucur de asemenea ca am avut parte si de momente inedite cum ar fi parizieni cantand in metrou in grupuri, discutii in engleza si franceza cu persoane ce s-au dovedit a fi romani 
, discutii cu oameni de origine araba despre problema orientala si despre nationalismul francez. Si mai ales am reusit sa ma infrupt din delicatesele frantuzesti: escargots, langustines, somon fume, rechin grille, poir au vin si alte minunatii de care numai cand imi aduc aminte incep sa poftesc cu ardoare…despre shopping nu spun nimic decat ca am reusit sa imi cumpar cei mai doriti pantofi (pe langa multe altele).
Va voi mai detalia alta data experientele petrecute…sau poate nu, cine stie…
Din pacate…m-am reintors la viata anosta pe care o aveam inainte si nu pot decat sa regret enorm ca simt ca mi-am pierdut ultimul moment de libertate deplina pe care l-am putut visa si simti…a fost superb…dar ca orice lucru placut nu poate dura decat 3 zile…si asta e valabil si in alte cazuri…
Nu pot decat sa incerc sa privesc optimist si sa sper ca totul va fi bine…desi…dar nu pot sa spun mai mult ca am decis sa fac iar public acest blog…
Nu am spus Craciun fericit, nu? din pacate nu am facut-o pentru ca nu simt ca anul asta am avut Craciun…oricat de trist ar suna…
Somn usor,
G.