Nu, nu e o declaratie funebra (desi panica mea atunci cand rostesc aceste cuvinte are ceva tragic si sfasietor) si nu e nici vers din muzica turbo-orientala (sau cel putin nu stiu sa fie, sau cel putin nu de acolo m-am inspirat)!
Este insa fraza pe care o rostesc de cele mai multe ori probabil, obsesiv, repetitiv si cu disperare sfasietoare, panicarda in timpul …concediului…
nu sunt niciodata suficiente zile pentru cate locuri as vrea sa vad, pentru dragostea mea de a ma contopi cu nesat cu frenezia oraselor, cu locurile nemaipomenite, cu tainicile muzee, cu sacrele lacasuri, cu acoperisurile, cu arterele pietonale, lacuri si paduri si cate si mai cate…toate le iubesc, vreau sa le descopar, vreau sa le cunosc, vreau sa adulmec cate putin din tot pe farame, si sa traiesc cu iluzia ca mi s-au revelat, sa cutreier, sa cuprind, sa pipai, sa fiu una cu toate locurile minunate pe care le descopar…
…in concediu ma transform, umblu agitata in adidasi si blugi, cu un mic rucsac in spinare si un ghid sau o harta in mana, alerg frenetic cu o bucurie de copil intr-un magazin de jucarii caruia i s-a dat brusc voie sa joace cu toate…alerg cu frenezie, cotrobai orasele dintr-un capat in altul, imi acord pretuite clipe de ragaz prin parcuri si evident pranzul si cina sunt la mare pret, si orice ar fi…o cafea, trebuie sa beau macar cate o cafea in toate locurile minunate pe care le cuceresc…
vacanta, vacanta, calatorii…o viata de om e prea mica pentru a vedea toate locurile superbe din aceasta lume…
Am primit azi un album de calatorii…am rasfoit jumatate si m-a apucat agitatia de vacanta…in noaptea asta nu voi putea dormi sigur…ce mi-ati facut? dar ce frumos, macar sa visezi la Insulele Maldive, la Antarctica, la Nepal, Peninsula Yucatan, Jamaica, Bali, India…
Sa recapitulam: deci vine Paris + Alpii Francezi…apoi Qatar + Dubai (?! – sau poate Maroc?)…si dupa aia?…trebuie neaparat sa imi spui, trebuie sa imi hranesc imaginatia cu vise ca sa imi treaca agitatia…unde mai mergeeeeeeeeeeeeemmmmmmmmmmmm?? unde, unde, unde????