Nu vreau sa va vorbesc despre gondole, despre aglomeratie, depre canale…imaginea Venetiei este atat de comercializata ca aproape a devenit cliseu…si ca orice este evident, mandru si la indemna oricui, parca e cu atat mai greu de descoperit cu adevarat…am plecat cu senzatia ca nu ii cunosc esenta, acea senzatie care ma va aduce inapoi…
Nu! Venetia nu este sigur multimea de snobi parjolita de soare! multime care nu te lasa sa respiri, care se baga in fata ta si mai ca iti scoate ochii…Venetia are un farmec aparte, dincolo de canale…farmec cu care devii intim prin muzee sau pe inserat, sau chiar noaptea…de parca spiritul ei se furiseaza si nu se lasa asa pipait de orice turist superficial ce si-a facut planul: in 2 zile o termin 
Am simtit o lunga parere de rau cu atat mai dureroasa cu cat nu o anticipasem cand am vazut-o din mers (in vaporetto) la plecare seara…
Ma voi intoarce sa o cercetez , dar pot sa spun ca venetienii au fost un neam trufas…pe strazile Venetiei inca te mai simti privit cu condescendenta din umbre. Venetienii mandri au jefuit popoare si au adus in laguna nenumarate minunatii (pana si pe evanghelistul Marcu) si au facut leii sa zboare…ce m-a surprins insa in Venetia au fost nu canalele cu gondolele lor ci influentele exotice…le-as spune asiro-babiloniene dar nu ma pricep.
Dar m-am simtit in largul meu pe plaja din Lido si mi-am luat o masca si o matza de Murano (din sticla evident), si mi-as dori sa merg la carnaval, macar o data, si am visat pe innoptat pe jos in bratele cui mi-e drag…
Poze in general gasiti in Photoblog si in sinteza gasiti pe site.