Dear All,
Nu stiu altii cum sunt… dar eu resimt in luna Noiembrie un soi de melancolie congenitala…care fara indoiala are frumusetea ei :), dar NU, nu vreau sa va plictisesc cu ceea ce ar fi categorisit de unii drept efuziuni sentimentale.
Aleg sa deschid acest blog cu Freddie pentru ca muzica si vocea lui au fost tot timpul alaturi de sufletul meu, from childhood’s hours adica de prin ’86 si in considerarea faptului ca pe 24 Noiembrie se vor implini 16 ani de cand Freddie nu mai e printre noi.
Poate putini stiu ca o buna parte din sfarsitul sau si l-a petrecut la Montreux, Elvetia – un oras pe sufletul meu …pe care vi-l recomand cu caldura si unde statuia lui Freddie vegheaza promenada avand la picioare (chiar si intr-o zi obisnuita) buchete de flori – drept tribut.
Printre melodiile mele preferate in care Freddie si-a intiparit inegalabila voce se numara: Killer Queen si The show must go one…
And as regular and suitable quote from Freddie :
“I won’t be a rock star. I will be a legend.”
Nu, nu vom uita trecutul pentru ca numai din el putem invata, trecutul ne formeaza, ne reprezinta si se regaseste in fiecare actiune pe care o intreprindem…
Va pup,
and back to work…