Unele trec, altele vin…se spune ca ramane totusi o identitate, un echilibru.

A mai trecut o zi grea cu dezamagiri multiple: pe de o parte oameni care vor dar nu pot mai mult, pe de alta parte oameni care pot mai mult dar nu vor…

Analizand egoismul si egocentrismul automat se nasc urmatoarele intrebari: originea lui izvoraste oare dintr-o prea mare iubire de sine?, dintr-o supraestimare a calitatilor proprii? sau poate din nevoia de protectie artificiala a sinelui, ascunzand frustrari, complexe…e mai usor sa timorezi decat sa fii sincer si sa risti sa fii timorat…Nu afirm prin asta ca se face constient…

…si totusi si in management se spune ca in lipsa sinceritatii nu exista progres. Psihologii sustin de asemenea un obstacol pentru dezvoltarea personala este lipsa franchetei: atat fata de sine, cat si fata de ceilalti…Se mai spune de asemenea ca legaturile de atasament, atat de necesare unei dezvoltari normale sunt bazate pe incredere, dar…din cate stiu increderea nu se castiga, ci se acorda…

iar eu ma simt ca hidra de apa dulce ce a trecut printr-un curent mai rece… 

If you're new here, you may want to subscribe to my RSS feed. Thanks for visiting!

Gia on September 18th, 2008 | File Under About me, Ganduri triste | -