Sa avem grija profilactic de sufletul nostru
- investim atat de mult timp si pasiune numai intr-un anumit domeniu (work, work, work)? cand, chiar daca o facem cu placere, acesta nu poate fi singurul care sa ne ofere implinirea.
- ne complacem in relatii interumane in care nu ne mai regasim fara sa mai dorim la un moment dat nici macar sa schimbam ceva?
- trebuie sa avem o viata privata bine construita inainte de a intra in “slujba” unei organizatii?
- ne triem excesiv prietenii si nu ne mai intereseaza soarta lor decat atunci cand am ajuns la limita singuratatii?
- legam relatii de convenienta cu colegii de serviciu pentru a crea un simulacru al prieteniei? (eu macar la asta m-am opus pentru ca stiu ca asta e telul general al organizatiilor - cu scopul cica de a “crea o echipa”);
- ne mintim ca suntem impliniti?
cand nu mai citim o carte, nu mergem la un spectacol, la un teatru, intr-un parc, nu avem hobby-uri, nu ne mai exprimam originalitatea in nici un mod, nu ne mai lansam in dezbateri de argumente, nu mai vrem sa fim profunzi…
cum nu ne e rusine ca noi reprezentam clasa intelectualilor din ziua de azi? de ce ne multumim cu atat de putin cand am putea avea totul?
de ce ne pacalim ca inca mai trebuie sa facem sacrificii ca “sa mai crestem intr-o directie” (cum am vazut eu scris intr-un blog, dar mare atentie directia are sensuri)? atunci cand totusi efortul nostru depus pana in acel moment e suficient sa ne mentina pe sensul dorit, important fiind doar sa nu gresim fatal. De ce nu ne dam seama constient ca mai putem sa ne oferim o clipa de relaxare…si de ce nu ii convingem pe cei apropiati ca asta e singura solutie?
Eu chiar cred ca putem avea totul, daca avem grija profilactic de sufletul nostru inainte sa ajungem la limita extenuarii spirituale…si ar fi si pacat sa nu fie asa pentru ca noi chiar intrunim toate premisele de a fi fericiti…ne lipseste doar vointa!!
Faceti va rog un exercitiu si ganditi-va ce anume va incanta simturile? ce anume va face sa simtiti acea caldura si beatitudine si va reda zambetul si va face sa va simtiti speciali? Atentie!!! nu ma refer numai la relaxarea corpului…asta trebuie sa vina in primul rand, ma refer la mai mult, la implinirea sufletului! toti avem aceasta nevoie…sa ne clatim ochii cu ceva frumos, sa impartasim idei cu cineva drag, sa admiram, sa contemplam o minune arhitecturala sau a naturii…
Mi-am facut o lista cu imi propun sa realizez din acest punct de vedere anul acesta. Vreau:
- sa fac fotografie cat mai apropiata de modul profesionist!, sa merg la expozitii de fotografie, sa ma inscriu la cursuri de fotografie si sa merg in fototururi;
- vreau sa vizitez cat mai multe tari si cel putin o destinatie mai exotica (am in vedere Kenya, Maroc, Tunisia, Algeria, Iran sau cel putin Egipt);
- sa citesc, sa merg la teatru, sa merg la Ateneu si la balet, sa vizitez muzee;
- sa fac echitatie, sa fac alpinism de sala, sa ma plimb cu bicicleta in parc;
- sa vad un spectacol al Scolii spaniole de calarie de la Viena!!!;
- sa vad un spectacol de patinaj profesionist;
- sa merg la un concert de rock in Europa;
- sa imi petrec sarbatorile cu familia;
- sa am cat mai multe cine relaxante cu schimburi de idei cu cineva care imi e drag;
- sa imi ajut prietenii;
- sa ma implic intr-un proiect de caritate (si sa imi fac strategia pentru proiectul personal la care visez si poate chiar sa incep sa il implementez).
Nu-i asa ca vreti si voi? Cine va opreste sau ce anume? Pentru cei care vor raspunde ca timpul…sa stiti ca va pacaliti. Poate nu se pot realiza toate deodata…dar chiar sa renuntam a priori si la a ni le imagina?
Mi-a spus cinvea ca nu pot avea totul…eu cred ca pot…acum cat inca sunt tanara si mai am energia necesara sa fac asta si cat nu au venit adevaratele greutati ale vietii. Eu cred ca pentru a putea transmite incredere copiilor,parintii trebuie sa fie la randul lor impliniti …puterea exemplului e cea mai mare.
Si inca ceva, pentru cunoscatori, asta chiar nu e un exercitiu pur teoretic de NLP.
Va pup dulce,
Gia
P.S. Fotografia este facuta din vapor pe lacul St. Wolfgang din Austria intr-o clipa in care in mintea mea se auzea melodia asta.
If you're new here, you may want to subscribe to my RSS feed. Thanks for visiting!
Gia on January 20th, 2008 | File Under About me, Cugetari, Ganduri analitice | -