Zilele trecute mi s-a facut atat de dor de Gaudeamus…apoi am vazut la TV ca tocmai s-a terminat. Mi-ar fi placut sa fiu acolo. Macar pentru cele cateva titluri aparute recent si care ma intereseaza (ex: Amor intellectualis – Vianu, Ana Maria si ingerii, cartea lui Adelin Petrisor etc). Dar ajung eu in tara si mi le procur…
In fine, pentru ca imi era asa de dor…mi-am adus aminte cat de bine m-am simtit anul trecut la Gaudeamus…Pentru ca nu am reusit sa conving pe nimeni sa ma insoteasca, am plecat de una singura cu un taxi. Si a fost superb…ca am stat acolo ore intregi, am vizitat aproape toate editurile si am cumparat atat de multe carti ca abia am reusit sa le car pana acasa (tot cu taxiul). Si asa am descoperit si edituri mai mici cu carti interesante (atunci am luat si memoriile lui Buhman) printre care si una cu carti despre evrei si mai ales istoria lor.
Recunosc ca istoria evreilor nu ma pasioneaza pe moment. In schimb am gasit acolo si o carte despre Carol al II-lea si o biografie a maresalului Antonescu.
Frumusetea este ca la targ editurile mici nu prea au preturile afisate…cred ca pretul este facut dupa cumparator. Asa ca am intrebat cat costa cartile, am aflat raspunsul, m-am mai uitat un pic sa vad daca mai vreau ceva de acolo, m-am decis sa raman la cele doua carti si am platit. Si atunci a venit intrebarea din partea dlui. in varsta si simpatic care vindea cartile: “nu va suparati, cu ce va ocupati?“. La care eu, imbracata in blugi, tricou de bumbac, papuci cu talpa joasa (ca doar aveam de gand sa stau mult pe acolo) am raspuns cu emfaza si mandrie: “Sunt avocat!“.
Omul evident ca nu se astepta si a zambit surprins…la care eu pe un ton usor intepat …”dar de ce ma intrebati?“.
“Ooo, credeam ca sunteti studenta (asta m-a bucurat pe de o parte dar m-a si intristat pe alta parte)…daca stiam ca sunteti avocat va spuneam mai mult“…
si eu la fel de surprinsa intreb cu naivitate “pai, de ce?”…si omul imi spune zambind “pai se spune asaaaa…ca avocatii ar avea muuullti bani!” :). Si a adaugat ca glumeste!
Iar eu cu toata sinceritatea i-am adaugat ca daca era mai scump, luam numai cartea cu Antonescu (si vorbeam serios pentru ca ma foloseam de orice motiv sa ma conving sa nu mai car inca o carte – desi eu le voiam pe toate). Ne-am despartit cordial…si am plecat zambind si zambesc de fiecare data cand imi aduc aminte ca l-am pacalit fara sa vreau pe “vanzatorul de carti despre evrei” :).
————-
In fine, exact cum m-am asteptat, cartea despre Carol al II-lea (“Amorurile unui rege” cred ca se cheama) nu a fost cine stie ce.
In schimb mi-a placut “Viata si Moartea Maresalului Ion Antonescu” – de Tesu Solomovici. Trebuie sa recunosc ca nu am avut foarte mare incredere ca va fi o carte obiectiva (dat fiind ca autorul este evreu), dar asteptarile mi-au fost depasite.
Am aflat o gramada de lucruri despre care nu stiam. De exemplu ca:
– Antonescu a fost un important strateg in contextul primului razboi mondial,
– politica lui a fost sustinuta printr-un plebiscit (cu 99% din voturi in 1941)
– a existat o discrepanta de tratament intre evreii din tara si cei din Basarabia si Bucovina
– totusi Hitler nu ne-a promis ca ne da inapoi N-V Transilvaniei (cam asa ramasesem eu cu impresia de la istorie)
– ca Antonescu incepuse si el demersurile pentru armistitiu,
– a fost prizonier la Moscova si a avut discutii directe cu Stalin etc.
Recomand cu caldura aceasta lectura pasionatilor de subiect. E destul de obiectiva si are multe trimiteri la note oficiale si documente de arhiva.
In ceea ce priveste subiectul Antonescu, eu raman cu aceeasi impresie pe care mi-a dat-o profa de istorie in generala: “Antonescu a fost o personalitate controversata dar nu a fost nici inger si nici demon“. Mai adaug ca am fata de Antonescu respectul cuvenit unei mari personalitati istorice si ca filmul executiei sale m-a dezgustat ca un spectacol penibil, realizat amatoriceste si caruia i-a lipsit sobrietatea care se impunea.
In aceeasi nota iata ce spune istoricul Dinu C. Giurescu:
A fost Ion Antonescu “al treilea om al Axei”? Maresalul a fost, de fapt, omul tarii sale. A luat conducerea intr-un moment cand niciunul din liderii politici ai Romaniei n-a voit sa preia Guvernul. A condus echipa necesara imprejurarilor anilor 1941-1944.
Are meritul, in conditiile limita ale celui de-al doilea Razboi Mondial, de a fi pastrat autonomia Statului Roman cu intocmirile si institutiile sale fundamentale.
Are meritul de a fi salvat de la “Solutia Finala” viata a peste 300.000 de evrei din Romania. Imparte raspunderea deportarii evreilor basarabeni si bucovineni in Transnistria, din care, cel putin 108.710 au pierit.
Poarta raspunderea razboiului. A avut sprijinul covarsitoarei majoritati a opiniei publice pentru intrarea in razboi si eliberarea Basarabiei si nordului Bucovinei, invadate de URSS in iunie 1940. Anevoie de spus daca ar fi putut evita trimiterea trupelor romane la rasarit de Nistru. Raspunsul pare mai curand ca nu mai avea de ales. Odata intrati in actiune pentru eliberarea Basarabiei si nordului Bucovinei, continuarea devenea inevitabila.
Pana miercuri 23 august 1944, orele 16-17, gandul maresalului Ion Antonescu a ramas impartit intre imperativele situatiei militare, prioritatea absoluta a unei solutii politice si cuvantul sau de ostas (dat Fuhrerului german).