Gia’s Blog

Va recomand ca lectura de duminica dupamiaza noua carte a Dlui. Djuvara : Razboiul de saptezeci si sapte de ani si premisele hegemoniei americane (1914-1991) - un eseu istorie-politologie remarcabil ce vine sa explice evolutia rolului SUA in contextul civilizatiei occidentale (autorul atribuindu-i rolul de leadership).

Valoarea deosebita a eseului este determinata de fundamentarea observatiilor si concluziilor sale pe studiile anterioare de filosofie a istoriei (din impresionanta opera Civilizatii si tipare istorice. Un studiu comparat al civilizatiilor) ce au demonstrat o anumita ciclicitate a istoriei (a civilizatiilor).

Este asadar rezumata pe scurt teoria autorului in ceea ce priveste stadiile pe care le parcurge o civilizatie, sunt descrise apoi pe scurt etapele prin care s-a sintetizat civilizatia occidentala, sunt tratate apoi amplu etapele prin care s-a relevat puterea americana. Din pacate predictiile sunt sumbre si, daca Dl. Djuvara are dreptate (daca teoria sa cu privire la civilizatii se va demonstra si in ceea ce priveste civilizatia occidentala), atunci se pare ca tocmai traim etapa finala a acestei civilizatii caci <<vremea “imparatiei”  Statelor Unite va fi de scurta durata, pentru a lasa locul unei lungi perioade de dezordine generala si de tulburari haotice>>.

Frumusetea lucrarii vine din faptul ca autorul reuseste sa imbine argumente stiintifice temeinice, pertinente  observatii personale (este descris pe scurt momentul cand autorul a indeplinit rolul de curier al lui Antonescu de ex.) si un limbaj accesibil cu inflexiuni de noblete… Este o carte de maturitate a unui autor cu o intuitie valoroasa (e intuit si chiar explicat stiintific rezultatul surprinzator al alegerilor din SUA).

Un singur cusur ii gasesc…sunt prea putine cuvinte despre rolul UE in contextul de astazi.

Lectura placuta!

Mi-am dat seama ca nu pot sa imi incep o zi, fara sa un strop de liniste pentru sufletul meu si o discutie antrenanta pentru mintea mea…discutia o am in cele 45 de minute de stat in trafic dimineata si astfel orice zi incepe intr-un mod placut…

…apoi, imi stabilesc o tema directoare…o farama de pace, o melodie, un vers, o fotografie…cele doua cumulate sunt garantia unui inceput bun si de aici aplicam principiul: “un DA, un NU, o linie dreapta…”

Pentru azi:

“M-am întâlnit cu Iarna la Predeal…
Era-mbrăcată ca şi-acum un an,
Cu aceeaşi albă rochie de bal,
Păstrată vara sus, pe Caraiman…

Călătoream spre ţara unde cresc
Smochine, portocale şi lămâi…
Eram într-un compartiment de clasa I,
Cu geamul mat, pietrificat de ger,
Şi canapeaua roşie de pluş,
Sub care fredona-n calorifer,
Sensibil ca o coardă sub arcuş,
Un vag susur de samovar rusesc…

Şi-am coborât în gară, pe peron,
Să schimb cu Iarna câteva cuvinte…
Venea din Nord,
Venea din Rosmersholm -
Din patria lui Ibsen şi Björnson,
De-acolo unde,-n loc de soare
Şi căldură,
Înfriguraţii cer… Literatură…
Şi m-a convins c-acolo-i mult mai bine
Decât în ţara unde cresc smochine,
Curmale, portocale şi lămâi,
Şi din compartimentul meu de clasa I
M-am coborât ca un copil cuminte
Şi m-am întors cu Iarna-n Bucureşti…

O! Tu, sfătuitoarea mea de azi-nainte,
Ce mare eşti,
Ce bună eşti,
Ce caldă eştï!…”

(Minulescu – De vorba cu iarna)

cu simtirile sufletului meu …

si cu gandurile mele…

<<Toate pasiunile isi au un timp cand nu sunt decat funeste, cand cu greutatea prostiei, isi trag victima la fund – si un altul de mai tarziu, de mult mai tarziu, cand se materializeaza cu spiritul, se “spiritualizeaza”>>

(Friedrich Nietzsche – Amurgul idolilor)