Gia’s Blog

21.26 p.m. - office

Avem o perioada mai relaxanta…dupa cum se vede…

Doua persone ma haituiesc…ma gandesc ca mi-ar lua cam jumatate de ora pentru fiecare sa le indeplinesc solicitarile…si ar fi multumiti…ei bine nu ma pot depriva de acea ora, pur si simplu nu o am…si nici macar nu gasesc cu ce sa contrabalansez sentimentul de dezamagire pe care il am fata de mine…trebuie sa recunosc nu ma simt bine sa imi cer scuze…(as prefera sa nu fie cazul). Poate imi voi testa randamentul nocturn.

In curand va veni taxiul…

…vinul meu preferat…

Aflu dintr-o carte ca Ovidiu scria cuvinte ligusitoare despre imparat in speranta ca acesta auzindu-l il va ierta si ii va aboli exilul…lucru ce nu s-a intamplat…Dupa moartea imparatului a incercat in van aceeasi tactica cu urmatorul imparat…poetul a murit in cele din urma in Tomis…

E o lectie ce merita invatata…si poate aplicata in aceasta perioada…

Va plictisesc cu o melodie pe care am mai postat-o si care nu prea are legatura cu ce am scris (poate o data va voi spune si intepretarea mea despre subiect :P)

ca va dezamagesc pe toti aceia care serviti acest blog o data cu cafeaua de dimineata, dar si pe cei care iau o portie pe post de somnifer inainte sa adoarma…zilele astea sunt nu numai saraca in expresivitate, frivola voit dar (trebuie sa admit) ma autocenzurez…

Cand blogul incepe sa iti fie citit de colegii de serviciu inerent iti impui niste limite…si nu sunt indeajuns de ipocrita sa afirm ca imi e indiferent iar dintre vanitatile mele (destul de multe) lipseste totusi aceea ca as fi vreun talentat blogger…Adevarul e (oricat as incerca sa caut explicatii aiurea) ca ceea ce traiesc zilele astea e greu de inteles si pentru mine si nici nu am chef sa se faca disectie pe sufletul meu…nici macar de mine insami…

A trebuit sa scriu un articol, pe un subiect la alegere…e “pretul” pe care l-am platit pe o carte de management ( mi s-a parut un schimb echilibrat). Mi-am dat seama cat de greu e sa te exprimi la modul serios, user-friendly dar totusi fara insertii profesionale si mi-am adus aminte ca de mult oamenii obisnuiau sa scrie scrisori, scrisori reale pe care le expediau prin posta… obisnuiau sa cumpere plicuri si timbre pe care sa le lipeasca…ciudatenii…

…chiar eu am scris si chiar de mai multe ori, mai multor persoane dragi care erau la o oarecare distanta…povesteam in ele diverse banalitati…dar tare drag imi mai era cand imi aducea mama de la cutie raspunsul…emotia cu care abia asteptam sa deschid plicul si mandria ca cineva facuse efortul ala sa imi trimita un gand…azi! avem sms-uri, mailuri si fara mobil suntem morti…

…am primit recent un pix…imi pare rau de el, va fi folosit cel mai probabil la a lua mici notite in diverse intalniri cu clientii, a nota numere de telefoane si a realiza mici mazgalituri care sa imi permita sa imi adun gandurile…imi pare rau de el…nu va fi folosit niciodata la vreo scrisoare, o pagina intreaga care sa inceapa cu “Draga… ” Cred ca am devenit incapabila sa scriu asa ceva…fara cut-paste la indemana sa rearanjez ideile…ce e scris o data “scripta manent” sau poate cine stie…o voi lua ca o provocare…dar poate mai dificil e ca trebuie destinatar

Aberez, stiu…ma duc la visurile mele urate. Noapte buna!

cu o pisica :))