Poporul roman - nu faceti judecati de valoare

Dialogul dintre Petre Tutea si Lucian Despa s-a purtat la garsoniera filosofului de langa parcul Cismogiu in Ianuarie 1991.

“-Domnule profesor, sunt personalitati care s-au format in perioada interbelica si au ajuns nume de o mare sonoritate in lume. As vrea sa va intreb, ce credeti ca trebuie romanii sa invete de la ei?Ma refer la Cioran , Eliade, Ionesco. Ce e bine sa pastreze romanii pentru fiinta lor spirituala?

-De la ei nu se poate invata nimic . Fiindca ei sunt ei.
-Ma refer bineinteles la opera lor.
-Aia e altceva. Ei nu pot figura ca modele subiective ci ca modele teoretice obiective.Un singur lucru trebuie sa invete: Sa nu practice fata de poporul roman patosul aristocratic al distantei.Adica sa faca judecati de valoare asupra lui, asupra poporului roman, raportandu-l la popoarele mari, istorice si intrand intr-o melancolie fara iesire, manifesta…Cioran a avut acest pesimism in ceea ce priveste destinul poporului roman.Prima conditie a unui roman este sa creada ca poporul roman este asa cum sunt pomii, cum sunt animalele, cum e regnul mineral sau vegetal sau animal, asa este si poporul roman. ”

(…)

“toti oameni care traiesc metafizic nelinistit crestinismul sunt inferiori unei babe rurale , care e strabatuta de imaginea Maicii Domnului cand se inchina. Cum incepi sa gandesti pozitia ta in aceste trei raporturi fundamentale, cu tine insuti, cu semenii, cu comunitatea, cu specia, cu universul si cu divinitatea, chiar daca esti genial, traiesti drama limitelor tale. Fiindca si geniile sunt limitate.”

(…)

“Drama omului este dualismul existentei lui: e alcatuit din corp si suflet.Corpul nu e etern iar sufletul,chiar daca este, nu e convingator.Omul joaca intre corp si suflet la infinit.”

(…)

“Tot ce-am suferit, as fi neconsolat, si as fi fost in timpul claustrarii mele, in timpul prizonieratului meu in temnita, as fi fost neconsolat daca n-as fi trait convingerea ferma ca imi face cinstea suferintei un mare popor. Asta m-a salvat de la nebunie. Adica, nu fac puscarie ca reprezint un trib de negri, ci un mare popor,greu de istorie si de viitorul lui stralucit

(…)

S-a gandit, sa stiti, in Romania, in generatia mea. Acum in generatia noua nu mai e nimica. Eu, ca sa nu ma consider “nimic”asa cum m-a situat istoria in Romania, ca sa nu ajung”nimic” in constiinta mea, ma consolez cu stramosii gloriosi si cu ideea crestina. Cand ma gandesc ca am avut un Stefan cel Mare…Papalitatea l-a declarat “atlet al crestinatatii”. I-a batut pe terci. Noi nu am fost niciodata pasalac, cum a fost Ungaria dupa batalia de la Mohacs.Ne-au batut, dar nu ne-au facut pasalac. I-am batut si noi.”

(…)

-Dar aici nu este un paradox ca de 45 de ani istoria e facuta de niste mediocritati politice?
Pai, asta nu e istorie.Asta e sub-istorie nationala.
-Cat poate un neam sa traiasca sub-istorie nationala?
-Pai cat au trait in preistorie primitivii. Suferinta nu are durata. Depinde de forta de emancipare pe care o are lumea.
- Pana la urma tot poporul da masura conducatorilor sai…
-Sigur. Pai nadejdea mea e poporul roman. Eu gandesc poporul roman ca si Iorga.”

***

O lectura placuta …mai multe gasiti aici si o melodie.
Ar trebui sa ne fie rusine ca ne desconsideram neamul cand oameni cu adevarat inteligenti au suferit pentru el!!!

 

 

Gia on January 30th, 2008 | File Under Articole, Cugetari, Natiune, Oameni de ieri | 2 Comments -

Iubesc…

Iubesc…

violetul ingenuu…imi plac toate tonurile lui de la lila-ul cuminte la indigo-ul cu personalitate, vinetiul cu firicele de negru, purpuriul luminos…imi place asfintitul in tonuri de violet, ador marea in tonuri purpurii, admir rasaritul in momentul lila, contemplez tonurile finale ale curcubeului, ador poemul violet, imi sunt dragi clopoteii, toporasii si viorelele din amintirile mele primavaratice, iubesc irisii cu parfumul lor lila, IRIS ma face sa visez…si ma linisteste

I’m into violet lately…nu fiti rai, nu-mi spuneti ca e culoarea incertitudinii, lasati-ma sa visez in nuante de violet …

Vreau sa vina primavara…si dupa aia vara …vreau sa vina asfintitul si dupa aia rasaritul…

Pupici,

Gia

Gia on January 29th, 2008 | File Under Anotimpuri, Ganduri vesele | No Comments -

Dedicatie unui avocat londonez :))

nu prea sunt adepta acestui stil…
dar uneori e perfect pentru “supraoamenii” din Vest, prietenii stiu de ce :))

Gia on January 29th, 2008 | File Under Ganduri rautacioase, Muzica, Natiune | No Comments -

About London

About London
- oras impresionant din toate punctele de vedere. Londra este poate cel mai important centru de referinta al Europei, oras cu o personalitate pregnanta…centru al elegantei, business-ului, artei, istoriei, politicii……londonezii se diferentiaza prin dezinvoltura, lipsa de inhibitie, siguranta de sine, condescendenta…nu am vazut nicaieri oameni imbracati cu atat de mult stil (nu numai eleganti)……despre londoneze pot sa spun ca incep sa cred ca emanciparea femeii a inceput la Londra…purtau cei mai frumosi pantofi (cu toate ca era destul de rece, ceea ce ma face sa cred ca cistita si curentul s-au inventat la noi), erau accesorizate cu stil, nonsalante, dezinvolte, feminine, puternice, impresionante…am inceput sa recunosc prin aeroporturi englezoaicele de la distanta .

nu va pot spune prea multe despre aspectele culturale pentru ca din pacate am stat prea putin sa pot vizita muzee si interioare, dar am intrat putin in atmosfera londoneza (nu a fost smog cum mi-am imaginat eu din Bleak House), am simtit grandoarea marilor minuni arhitecturale (Tower of London, Houses of Parliament, Big Ben, Westminster Abbey, Buckingham Palace), frumusetea pietelor (Trafalgar Square, Leicester Square, Picadilly, Coven Garden) am trecut printr-un parc minunat (St. James Park) cu veverite si lebede care iti mananca din palma, viata de noapte in Soho si pub-uri mai linistite, am admirat “casutele” din cartierele mai linistite, am experimentat perioada marilor reduceri la shopping pe Oxford Street…

Impresionant, minunat, de neuitat…ma voi intoarce curand, curand …sa il pot declara oras cucerit (ca nu m-am catarat nicaieri sa am privelistea de sus)…

…au fost si momente mai putin dragute dar nu vreau sa le evoc acum…

…voi pune o selectie de foto, iar melodia pe care o simt cand imi amintesc de Londra este asta.

Revin cu impresii despre Amsterdam.

Noapte buna,

Gia

Gia on January 28th, 2008 | File Under Calatorii | No Comments -

Sa avem grija profilactic de sufletul nostru

Sa avem grija profilactic de sufletul nostru</center> <br>M-am tot gandit de ce nu avem grija de sufletul nostru inainte sa ajungem la limita rezistentei? De ce:</p> <ul> <li> investim atat de mult timp si pasiune numai intr-un anumit domeniu (work, work, work)? cand, chiar daca o facem cu placere, acesta nu poate fi singurul care sa ne ofere implinirea.</li> <li>ne complacem in relatii interumane in care nu ne mai regasim fara sa mai dorim la un moment dat nici macar sa schimbam ceva?</li> <li>trebuie sa avem o viata privata bine construita inainte de a intra in
M-am tot gandit de ce nu avem grija de sufletul nostru inainte sa ajungem la limita rezistentei? De ce:

  • investim atat de mult timp si pasiune numai intr-un anumit domeniu (work, work, work)? cand, chiar daca o facem cu placere, acesta nu poate fi singurul care sa ne ofere implinirea.
  • ne complacem in relatii interumane in care nu ne mai regasim fara sa mai dorim la un moment dat nici macar sa schimbam ceva?
  • trebuie sa avem o viata privata bine construita inainte de a intra in “slujba” unei organizatii?
  • ne triem excesiv prietenii si nu ne mai intereseaza soarta lor decat atunci cand am ajuns la limita singuratatii?
  • legam relatii de convenienta cu colegii de serviciu pentru a crea un simulacru al prieteniei? (eu macar la asta m-am opus pentru ca stiu ca asta e telul general al organizatiilor - cu scopul cica de a “crea o echipa”);
  • ne mintim ca suntem impliniti?

cand nu mai citim o carte, nu mergem la un spectacol, la un teatru, intr-un parc, nu avem hobby-uri, nu ne mai exprimam originalitatea in nici un mod, nu ne mai lansam in dezbateri de argumente, nu mai vrem sa fim profunzi…

cum nu ne e rusine ca noi reprezentam clasa intelectualilor din ziua de azi? de ce ne multumim cu atat de putin cand am putea avea totul?

de ce ne pacalim ca inca mai trebuie sa facem sacrificii ca “sa mai crestem intr-o directie” (cum am vazut eu scris intr-un blog, dar mare atentie directia are sensuri)? atunci cand totusi efortul nostru depus pana in acel moment e suficient sa ne mentina pe sensul dorit, important fiind doar sa nu gresim fatal. De ce nu ne dam seama constient ca mai putem sa ne oferim o clipa de relaxare…si de ce nu ii convingem pe cei apropiati ca asta e singura solutie?

Eu chiar cred ca putem avea totul, daca avem grija profilactic de sufletul nostru inainte sa ajungem la limita extenuarii spirituale…si ar fi si pacat sa nu fie asa pentru ca noi chiar intrunim toate premisele de a fi fericiti…ne lipseste doar vointa!!

Faceti va rog un exercitiu si ganditi-va ce anume va incanta simturile? ce anume va face sa simtiti acea caldura si beatitudine si va reda zambetul si va face sa va simtiti speciali? Atentie!!! nu ma refer numai la relaxarea corpului…asta trebuie sa vina in primul rand, ma refer la mai mult, la implinirea sufletului! toti avem aceasta nevoie…sa ne clatim ochii cu ceva frumos, sa impartasim idei cu cineva drag, sa admiram, sa contemplam o minune arhitecturala sau a naturii…

Mi-am facut o lista cu imi propun sa realizez din acest punct de vedere anul acesta. Vreau:

  • sa fac fotografie cat mai apropiata de modul profesionist!, sa merg la expozitii de fotografie, sa ma inscriu la cursuri de fotografie si sa merg in fototururi;
  • vreau sa vizitez cat mai multe tari si cel putin o destinatie mai exotica (am in vedere Kenya, Maroc, Tunisia, Algeria, Iran sau cel putin Egipt);
  • sa citesc, sa merg la teatru, sa merg la Ateneu si la balet, sa vizitez muzee;
  • sa fac echitatie, sa fac alpinism de sala, sa ma plimb cu bicicleta in parc;
  • sa vad un spectacol al Scolii spaniole de calarie de la Viena!!!;
  • sa vad un spectacol de patinaj profesionist;
  • sa merg la un concert de rock in Europa;
  • sa imi petrec sarbatorile cu familia;
  • sa am cat mai multe cine relaxante cu schimburi de idei cu cineva care imi e drag;
  • sa imi ajut prietenii;
  • sa ma implic intr-un proiect de caritate (si sa imi fac strategia pentru proiectul personal la care visez si poate chiar sa incep sa il implementez).

Nu-i asa ca vreti si voi? Cine va opreste sau ce anume? Pentru cei care vor raspunde ca timpul…sa stiti ca va pacaliti. Poate nu se pot realiza toate deodata…dar chiar sa renuntam a priori si la a ni le imagina?

Mi-a spus cinvea ca nu pot avea totul…eu cred ca pot…acum cat inca sunt tanara si mai am energia necesara sa fac asta si cat nu au venit adevaratele greutati ale vietii. Eu cred ca pentru a putea transmite incredere copiilor,parintii trebuie sa fie la randul lor impliniti …puterea exemplului e cea mai mare.

Si inca ceva, pentru cunoscatori, asta chiar nu e un exercitiu pur teoretic de NLP.

Va pup dulce,

Gia

P.S. Fotografia este facuta din vapor pe lacul St. Wolfgang din Austria intr-o clipa in care in mintea mea se auzea melodia asta.

Gia on January 20th, 2008 | File Under About me, Cugetari, Ganduri analitice | No Comments -