Gia’s Blog

Salutare,Mi se par atat de indepartate clipele fericite petrecute in Paris…uneori chiar am impresia ca a fost un vis…am fost precum copilul din poza (care se plimba pe culoarele Louvre-ului), plin de o bucurie naiva…departe de toate rautatile, frustrarile, orgoliile, discutiile in contradictoriu si altele asemenea romanesti…Am facut tot ce a vrut sufletelul meu…m-am rasfatat teribil…dar cel mai mult am vizitat si am facut in jur de 450 de fotografii din care cu greu am realizat o mica selectie a obiectivelor turistice mai importante (nu neaparat a celor mai reusite poze).

Va voi uimi probabil cand va voi spune ca nu m-au miscat prea mult Tour Eiffel si nici Champs Elysees insa mi s-a luat pur si simplu rasuflarea cand am vazut impresionistii la Musee d’Orsay si galeriile mesopotamiene din Louvre iar cand am contemplat Notre Dame de pe cheiul Senei (sau chiar de pe Sena) am simtit ca timpul s-a oprit in loc.

Ma bucur prin urmare ca nu am ascultat sfaturile cunoscatorilor ce s-au aratat sceptici de timpul scurt dedicat acestei excursii si care mi-au recomandat sa nu fac tocmai ceea ce eu imi doream mai mult (sa urc in Notre Dame, sa vizitez Louvre-ul etc).

Ma bucur de asemenea ca am avut parte si de momente inedite cum ar fi parizieni cantand in metrou in grupuri, discutii in engleza si franceza cu persoane ce s-au dovedit a fi romani , discutii cu oameni de origine araba despre problema orientala si despre nationalismul francez. Si mai ales am reusit sa ma infrupt din delicatesele frantuzesti: escargots, langustines, somon fume, rechin grille, poir au vin si alte minunatii de care numai cand imi aduc aminte incep sa poftesc cu ardoare…despre shopping nu spun nimic decat ca am reusit sa imi cumpar cei mai doriti pantofi (pe langa multe altele).

Va voi mai detalia alta data experientele petrecute…sau poate nu, cine stie…

Din pacate…m-am reintors la viata anosta pe care o aveam inainte si nu pot decat sa regret enorm ca simt ca mi-am pierdut ultimul moment de libertate deplina pe care l-am putut visa si simti…a fost superb…dar ca orice lucru placut nu poate dura decat 3 zile…si asta e valabil si in alte cazuri…

Nu pot decat sa incerc sa privesc optimist si sa sper ca totul va fi bine…desi…dar nu pot sa spun mai mult ca am decis sa fac iar public acest blog…

Nu am spus Craciun fericit, nu? din pacate nu am facut-o pentru ca nu simt ca anul asta am avut Craciun…oricat de trist ar suna…

Somn usor,

G.

Gia on December 27th, 2007 | File Under Calatorii | No Comments -

Salutari,Nu imi vine sa cred ca se termina 2007…nu stiu daca ma bucur sau nu…obisnuiam sa cred ca a fost cel mai bun an al meu de pana in prezent…recent am realizat ca insa am pierdut lucruri de pret in valtoarea anului asta plin de evenimente de succes. Din perspectiva asta pot sa spun ca m-am saturat de faptul ca oricare ar fi deciziile pe care le iau tot pierd. Practic nu trebuie sa evaluez castigul atunci cand iau o decizie, ci doar pierderea…sa fac astfel incat sa pierd mai putin, sa nu ma las trasa de aparenta ca as pierde ceva ce nu am de fapt (si oricum cand vine vorba de relatii cu alte persoane nici nu stii ce ai si ce nu) si altele asemenea de complicate. Dar e normal, trebuie sa fie un echilibru, orice castig e o pierdere mai devreme sau mai tarziu.Sper sa se termine anul asta cat mai repede, e ciudat de mult nu mi-am mai dorit sa se termine un an …si totul e legat de 06.12 (doi multipli de 3). Cred ca am innebunit ca ma gandesc tot mai mult la numere si la cifre 2007, 20.07, 27, 3 la a treia, 3, treime, triunghi, Pitagora,trois, 33 (erata la 32 ) 23.07, 23, 24…ca la loto, 20 fara 1, 27 fara 3, 3 noaptea, 10 dimineata, nota 10.

Da totul trece, se transforma, si viata trece si doar de noi depinde sa ne-o facem mai usoara. Nu vom sti niciodata ce ar fi fost daca si nici nu putem evalua cand sunt mai multi de poate. Si totusi suntem straini unii de ceilalti, chiar si atunci cand suntem apropiati. Normalitate nu exista, nici simplitate…sunt lucruri care par simple doar pentru ca sunt privite simplist, sunt lucruri complicate aparent dar care au un deznodamant comun si simplu.

As vrea sa fiu mai buna, mai sincera, mai dreapta…ma bucur sau macar sper ca nu m-am transformat intr-un om sec, searbad, rece, dur, rau…as fi avut catalizatorii necesari unor astfel de reactii…nu vreau sa imi pierd lumina de copil, si nici sa intrerup legatura dintre ochi si suflet. Da, ma bucur ca privirea mea spune multe…asa si trebuie, sunt lucruri care pot fi scrise, sunt lucruri care pot fi numai spuse, si sunt lucruri care pot fi numai gandite, iar unele e bine nici sa nu le gandesti ci pur si simplu sa le faci si sa simti ca traiesti si la fel de repede sa treci peste ele.

Realizez ca nu pare prea coerent ce am scris …asa ca in concluzie imi doresc ca 2008 sa imi aduca liniste sa ma pot bucura de implinirile si deciziile de anul asta si sa fac cat mai multe fotografii macar intiparite pe retina.

Va pup,

G

Gia on December 16th, 2007 | File Under About me, Ganduri triste | No Comments -

Am gresit o lege a fizicii…

nu totul trece intr-adevar totul se transforma …lacrimile in ploaie, ploaia in ninsoare, ninsoarea in noroi…

si eu as transforma trandafirul alb in rosu si vinul rosu in alb

Gia on December 13th, 2007 | File Under About me, Anotimpuri, Ganduri triste | No Comments -

Am avut o zi destul de naspa! dar am trait o experienta interesanta…si mi-a parut doar rau ca sunt prea obosita sa o simt la intreaga intensitate pe care o merita…se pare ca am trecut de cealalta parte a barierei…si abia astept sa fiu mai odihnita sa pot sa constientizez pe deplin ce inseamna asta…am incercat sa fiu cat se poate de atenta la toti stimulii pentru putea reproduce in taina complet acest eveniment neprevazut dar care marcheaza totusi trecerea mea in alta etapa :).

Va pup,

Gia

Gia on December 13th, 2007 | File Under About me | No Comments -

 

Ma gandesc cat de contrastant e ceea ce intentionez sa scriu acum fata de post-ul anterior, dar promit ca voi reveni cu o conciliere a celor doua fete…sa va lamuresc:

MI-E DOR de tari civilizate si mai ales MI-E DOR de OAMENI civilizati…Uneori nesimtirea asta balcanica ma tulbura ingrozitor…

cand e din partea tertilor - cu care nu am absolut nicio legatura decat ca poate impart temporar acelasi spatiu (intr-un magazin, restaurant, metrou) - e mai usor de ignorat…poate o privire mai insistenta imi mai scapa sau numai un zambet ironic;

cand e din partea tertilor - cu care am ceva legaturi (i.e. impart mai mult decat temporar acelasi spatiu) atunci folosesc cuvinte mestesugite si ironii mai fine si imi trece;

cand e din partea celor apropiati mie - de obicei spun verde in fata…pentru ca nu vreau sa fiu diplomata sau ipocrita in viata mea privata;

dar ce ma fac atunci cand nu ma pot manifesta…cand trebuie sa accept pe langa mine OAMENI NESIMTITI si care tind sa intre in categoria apropiatilor mei pe cai indirecte si fata de care nu ma pot exprima direct (pentru ca furtuna si reactiile ar fi mult exacerbate si ar avea efecte negative mult mai mari). Si totusi nu pot sa tac…nu pot sa las sa treaca…pur si simplu nu sunt suficient de buna…

Dar OAMENII astia NESIMTITI cand fac nesimtirile pe care le fac …nu se gandesc la consecinte??!! nu se gandesc ca pot sa dea de unul si mai NESIMTIT care sa ii faca de doi bani? M-am saturat de oameni nesimtiti…si am mai observat ceva, ca nesimtirea e de multe ori un derivat al prostiei…

Mi-e dor de oameni civilizati din tari civilizate si mi-e dor de oameni simpli si buni din locurile natale…mi-e dor de ce nu pot sa am pentru o perioada mai lunga de timp iar gandul ca voi trai mult timp alaturi de oameni nesimtiti are un efect coroziv asupra sufletului meu…

Back to work,

Gia

Gia on December 7th, 2007 | File Under About me, Ganduri rautacioase | No Comments -